18 feb 2020 - Stiri

RIL admis: Furtul prin ruperea etichetelor antifurt este furt calificat, a decis ÎCCJ

Autor: Eduard Popescu

Furtul hainelor saul altor bunuri prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun întruneşte condiţiile infracţiunii de furt calificat, a hotârât luni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), soluţionând un recurs în interesul legii (RIL). Decizia urmează să devină obligatorie de la publicarea în Monitorul Oficial şi vine să clarifice practica neunitară a instanţelor, în condiţiile în care unele dintre acestea încadrau fapta la furt simplu, iar altele la furt calificat.

Fapta de furt săvârşită prin scoaterea/ruperea sistemului de siguranţă plasat pe bun întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 228 alin.(1) raportat art. 229 alin. (1) lit. e) din Codul penal, se arată în Decizia nr. 6  în dosarul nr. 3032/1/2019, prin care a fost admis un recurs în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi de procurorul general al Parchetului de pe langa Înalta Curte. 

Întrebarea i-a fost pusă Înaltei Curţi în 2019, în urma unor soluţii divergente în instanţele de judecată. Din sesizarea Curţii vedem că, de exemplu, unele instanţe considerau că fapta de sustragere a unui bun dintr-un magazin prevăzut cu sistem de alarmă, precedată de scoaterea/ ruperea sistemului de siguranţă aplicat pe obiectul sustras, pentru a împiedica declanşarea sistemului de alarmă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt simplu. Pe scurt, se considera că mecanismele relativ simple din categoria etichetelor detaşabile antifurt nu pot fi asimilate sistemelor complexe de alarmă sau de supraveghere. 

În cea de-a doua orientare, s-a reţinut că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, fiind substanţial diferită de o infracţiune de furt în formă simplă, întrucât această ipoteză presupune înlăturarea unui mijloc protecţie/securite/siguranţă instalat suplimentar pe bun, chiar în scopul împiedicării furtului bunului.

Ca atare, poate fi considerat similar sistemelor de asigurare prin încuiere/blocare pentru care ar fi necesară efracţia, aşa cum este explicat în recursul în interesul legii la care instanţa supremă a trebuit să răspundă.

Totodată, la nivelul instanţelor a existat şi o a treia opinie, minoritată, potrivit căreia, în cazul în care fapta se săvârşeşte prin acţionarea asupra sistemului de siguranţă al unui bun este furt simplu, dar dacă scoaterea din funcţiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere s-a făcut prin distrugerea acestuia, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat săvârşit prin efracţie. 

În concluzie, ÎCCJ a apreciat că soluţia legală în materie este ilustrată de cea de-a doua orientare jurisprudenţială, mai ales în condiţiile în care scoaterea din funcţiune a unui astfel de sistem necesită o anumită specializare a infractorilor şi, prin urmare, denotă un pericol social sporit. 

Sursa foto: Profimediaimages.ro