Astăzi se discută la UNESCO dosarul ”Roşia Montană”. Neavînd încotro, Guvernul României a trimis, prin Ministerul Culturii, dosarul, atîta vreme blocat, prin care perimetrul din Apuseni în care ar fi urmat să se facă exploatarea auriferă pe bază de cianuri ar deveni arie de patrimoniu universal, protejată de către UNESCO. Dacă acest lucru nu se va întîmpla, va fi vina exclusiv a guvernului de coaliţie, însemînd că au trimis un dosar înadins prost întocmit, spre a fi respins şi a se ”bifa” astfel o îndatorire, dictată de propriul electorat. Personal, indiferent de verdict, nu cred că va fi posibilă începerea acestei exploatări de la Roşia Montană, chiar dacă e sau nu declarată arie protejată de UNESCO. Numai cei care nu îi cunosc pe moţi îşi închipuie că lucrurile ar putea sta altfel.

Traian Basescu - primul promotor de seama al "Gold Corporation - Gabriel Resources"

De ce nu s-a facut nimic pina acum, pentru a inscrie Rosia Montana in patriomniul UNESCO? Pentru ca n-a vrut presedintele. Nu Iohannis, ci Basescu. Iohannis isi camufleaza aceeasi atitudine, in spatele altora - spre exemplu, in spatele "ezitarilor" lui Citu. Dar Basescu a fost clar si direct, in stilul lui.

In anul 2004, Traian Basescu declara public ca realizarea proiectului de la Rosia Montana, al " Gabrie Resources - Gold Corporation", reprezinta o "datorie de onoare fata de Tara Motilor". Apoi, in luna octombrie a aceluiasi an, Basescu mai puncta ca ca poluarea pe care o va presupune exploatarea aurului prin tratare cu cianuri, asa cum vrea sa o realizeze Rosia Montana Gold Cor-poration, este "mai putin daunatoare" decit muntii de steril si dinamitarea muntelui, folosite de compania de stat miniera, "care exploateaza in prezent zacamintele".

Lucrurile nu s-au oprit aici. Pe 5 noiembrie 2004, intr-un interviu acordat cotidianuluiZiua, intrebat fiind direct, daca sustine proiectul Rosia Montana, Traian Basescu a raspuns: "Da, pentru ca in momentul de fata nimeni nu le-a dat o alternativa oamenilor din zona". El unde era? Apoi, in 8 octombrie 2004, intr-o conferinta de presa organizata la Cluj, Traian Basescu s-a declarat un sustinator deschis (nici macar semi-colorat) al proiectului Rosia Montana: "Dupa informatiile pe care le am, Rosia Montana este o necesitate, prin valoarea proiectului si a alternativelor de locuri de munca create in zona. Cred ca este un proiect bun, care ar putea sa mearga inainte".

Tot atunci, Traian Basescu a declarat ca ar fi o abordare "usuratica" a acelora care sustin ca e mai bine "sa nu se faca nimic", fara a se oferi insa o solutie economica in zona: "Banci extraordinar de mari din lume sustin proiectul si sint gata sa il finanteze. Este un argument ca bancile respective nu s-ar baga intr-un proiect, in care sa se compromita". Exista si compromis fara compromitere, prin comisioane, cadouri marunte - ca un teren, o casa si birou pentru fata cea mare, ajunsa notar. Sau pentru campania electorala personala sau a cuiva, din neam si pentru multi altii, din partid. Dar despre "circuitul mitei" si inclusiv despre implicarea serviciilor secrete in acest controversat proiect, despre cine e Frank Timis si de cine a fost el sustinut in Romania, pe fata si mai ales pe ascuns, voi scrie in zilele urmatoare.

Pe 6 ianuarie 2005, intr-un alt interviu acordat cotidianuluiAdevarul, Traian Basescu a declarat din nou, referitor la proiectul Rosia Montana: "Sincer, il sustin, mi se pare realist si necesar. In acelasi timp, dupa ce am facut afirmatia ca trebuie realizat proiectul, am primit foarte multe reactii impotriva lui. Au fost tot timpul reactii care n-au adus si argumente. Ieri am avut o discutie cu directorul pentru Romania al Bancii Mondiale si stiu ca se fac evaluari pe acest proiect. Nu m-as mai grabi sa spun ca trebuie facut, ci trebuie asteptat pina cind toate evaluarile sint facute. Eu cred ca pentru zona nu este o solutie rea". Pentru a afla apoi ca, de fapt, totul era deja stabilit: in februarie 2005, Traian Basescu a declarat intr-un cerc restrins ca "Rosia Montana mi-a fost sugerata de Radu". Adica de Radu Berceanu, care poate fi supranumit "Printul de Aur", adica "Gold" (corporation), pentru ca el e cel care a dat avizul de exploatare, ca ministru, in 1999 si este la originea acestei povesti, Dar intreaga istorie a "proiectului" nu-si are locul aici. Voi reveni.

Jocul dublu al liberalilor, mostenit de la Traian Basescu

In momentul de fata, liberalii joaca fatarnic, in raport cu dosarul "Rosia Montana". Premierul lor, Florin Citu este sustinut de aripa fosta "pedelista" din interiorul PNL-ului, ca si de catre presedintele Klaus Iohannis, propulsat in fruntea liberalilor si mai apoi la Cotroceni pe aceeasi filiera. Ori, fostul Partid Democrat Liberal, actualmente "dizolvat" in PNL (sau mai degraba invers!) a fost singura formatiune politica, prin reprezentanti de seama ai sai, care a sustinut proiectul controversat al "Gabriel Resorces - Gold Corporation".

Atunci cind se constituia Comisia parlamentara speciala pentru Rosia Montana, in 19 septembrie 2013, ca rezultat al presiunilor societatii civile si a motilor din acea zona a Apsenilor (comisie care "a lucrat" pina in 3 iunie 2014), din aceasta au facut parte parlamentari PSD, PNL, PC, UDMR, PPDD si de la minoritati. Democrat-liberalii lui Traian Basescu au refuzat sa-si desemneze membri in comisie. Ei sint acum liberali. Acei liberali din spatele lui Citu, care sustin de fapt interesele Gabriel Resources, invocind "procesul" in desfasurare, cu aceasta companie, in urma caruia Romania "ar putea fi oblgata" sa plateasca despagubiri de 5 miliarde de dolari, cit solicita compania, pentru ca nu a putut realiza exploatarea de la Rosia Montana.

Sa mai mentionez ca Adriean Videanu, ministru al Economiei, anunta in 2009 includerea proiectului Rosia Montana si a exploatarii aurului de catre Gold Corporation in "programul economic" al Guvernului Boc, acutualmente Emil Boc fiind unul dintre cei mai vocali sustinatori ai lui Florin Citu.

Las la o parte ca o perspectiva (e drept, amenintatoare) este prezentata aproape ca o certitudine. Ca, aidoma povestii lui Creanga cu drobul de sare, parte a guvernantilor (cei liberali) bocesc, vocal sau mai putin vocal, in frunte cu premierul Citu, pe tema acestor "despagubiri". Daca dosarul depus, mai cu voie, mai fara voie la UNESCO de catre Ministerul Culturii.

Dosarul "Rosia Montana" a fost trimis catre UNESCO pe 4 ianuarie 2017, de catre ministrul Culturii, Corina Suteu, in ultimele zile de mandat ale Guvernului Ciolos. In iunie 2018, guvernul Dancila a solicitat, prin actorul George Ivascu, in mod las, pretextind procesul cu compania Gold Corporation, aminarea discutarii dosarului in plenul Comitetului UNESCO. Solicitarea a fost aprobata cu mentiunea ca acesta trebuie retrimis in maximum trei ani, altfel recomandarea de inscriere va expira. In ultima zi a lui ianuarie 2020, guvernul Ludovic Orban a reluat procedura pentru UNESCO.

Guvernului, caruia i-a luat o gramada de timp ba sa-l faca, ba sa-l depuna si apoi sa-l retraga de pe ordinea de zi, pazeste dosarul la UNESCO, drept un document clasificat SSID (secret de stat de importanta deosebita). N-a fost nicio dezbarete publica, nicio consultare cu societatea civila sau specialisti din varii domenii, care si-ar fi putut aduce contributia. Aici este primul semn ca "e ceva putred in Danemarca" guvernului Citu.

Ideea e intarita de ezitarile premierului. Dupa ce s-a aflat "pe surse" ca intentioneaza sa retraga iarasi proiectul, cum o facuse Dancila, Citu a dat inapoi, biroul de presa dezmintind informatia. Dar ezitarile lui sint stravezii. Ele reies din atitudinea ministrului culturii, Bogdan Gheorghiu.

Sperietoarea despagubirilor

Fara a fi un document clasificat, ministerul culturii refuza si acum, in al doisprezecelea ceas, sa publice Dosarul Rosia Montana, depus de Corina Suteu in 2017, in ultima zi a mandatului sau de ministru. Dosarul a fost depus, dealtfel, fara avizele de legalitate si fara consultarile necesare. Pe sub mina, pe sub masa. Mai mult, la mijlocul lunii trecute, ministrul Gheorghiu afirma public, la un post de radio "am intrebat si eu in sedinta de guvern si a intrebat premierul: bun, Ministerul Finantelor spune ca daca mentinem dosarul platim 5 miliarde, daca il retragem platim in jur de 1 miliard, pentru ca despagubiri platim oricum, asa spun avocatii".

Dar alti avocati decit cei invocati de guvern, asa cum reiese din sustinerile fostului senator USR Mihai Gotiu, au o alta parere. Si anume ca acest demers la UNESCO reprezinta un mijloc de presiune, si totodata reduce semnificativ sansele Gabriel Resources de reusita intr-un al doilea litigiu. Pe de alta parte este dovada ca demersurile Ministerului Culturii apara interesul public al protectiei patrimoniului de la Rosia Montana.

Acelasi fost senator de Cluj al USR PLUS sustine, referindu-se la "despagubirile" invocate de Ministerul Finantelor ca "memorandumul cu caracter confidential al Ministerului Finantelor (MF), asumat de fostul ministru Alexandru Nazare, a ajuns in presa pe surse, intr-o incercare disperata de a bloca includerea Rosiei Montane in UNESCO, cu doar citeva zile inaintea deciziei Comitetului UNESCO legata de dosar (duminica, 25 iulie). Documentul-sperietoare a ajuns pe masa Coalitiei de Guvernare in urma cu aproximativ o luna, iar Nazare a incercat sa-l puna pe ordinea de zi a sedintei Guvernului, chiar in ziua in care a fost demis".

De fapt, sustine Gotiu, ceea ce e absolut logic, "dincolo de avantajele pe care includerea in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO le-ar aduce pentru dezvoltarea zonei si comunitatile locale, acest lucru ar intari pozitia Romaniei in litigiul de la Washington, anulind o mare parte din sustinerile avocatilor lui Gabriel Resources Gold Corporation in fata curtii de arbitraj".

Asa stau lucrurile. Admiterea sau respingerea dosarului Rosia Montana la UNESCO sint si hirtia de turnesol care va arata cit la suta din liberali sint de fapt vechii "basisti" si va pune, de fapt, sub reflectoare soliditatea guvernarii. Caci USR-PLUS nu-si poate permite sa sustina, cit de putin sau si pe ascuns, acest proiect. Daca s-ar intimpa asa ceva si s-ar afla, ar insemna punereaa sub semnul intrebarii a legitimintatii existentei sale. La fel, UDMR nu-si pot permite nici ei ezitari, daca mai vor in vreun fel sa aiba dialog cu guvernul Viktor Orban. In admiterea sau respigerea dosarului "Rosia Montana" cred ca sta chiar existenta in continuare a guvernului Citu: ce alt pretext mai bun pentru USR-PLUS de a iesi de la guvernare, daca PNRR-ul ministrului lor Ghinea va fi respins din nou?

Guvernul Citu e mai mult decit ezitant. In fond, cel mai vocal aparator al Apusenilor, din perspectiva accidentului ecologic provocat la finele anilor '90, prin scurgerea de cianuri in riul Tisa, de catre aceeasi firma care vrea exploatarea la Rosia Montana, incurajata de bilbiielile de la Bucuresti nu este guvernul Romaniei, ci guvernul de la Budapesta