05 aug 2022 - Stiri

ISTORIA FARA PERDEA Marius Oprea / Dosarul Revolutiei. Conspiratorii lui Gorbaciov in Romania

Am citit cu atenţie rechizitoriul la dosarul Revoluţiei şi pot spune, fără a mă pronunţa asupra finalităţii sale judiciare, că are valoare de document istoric. El ilustrează, cu date şi fapte concrete, modul în care Ion Iliescu, în fruntea grupului de conspiratori ai Moscovei în România, au acţionat în România înainte de 1989 pentru răsturnarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu.

Preambul

Prima oara cind am intrat in contact cu aceasta realitate a "conspiratiei" care se alcatuise pentru rasturnarea lui Ceausescu de la putere, a fost in 1994. Se vorbea despre asa ceva, dar lipseau elementele concrete. Am avut ocazia atunci, fiind angajat consultant de televiziunea BBC - alaturi de prietenul meu, istoricul britanic Dennis Deletant - pentru realizarea unui documentar despre Revolutie, sa intru in casa generalului Nicolae Militaru, unde am participat la o lunga discutie cu acesta. Generalul era obosit, batrin, bolnav si nemultumit de "marginalizarea" sa de catre fostii colegi "conspiratori" din trecut, care la cinci ani dupa 1989, gustau din "roadele" puterii. A spus tot, sau aproape tot.

Atunci cind am aflat ca s-a constituit la Parchetul Militar un grup de procurori militari care a demarat in tromba cercetari cu privire la Revolutie si ca acesta e condus de colonelul Ranco Pitu, pe care il cunosteam, pentru ca ne asistase in trecut, cu competenta si caldura, la cercetarile noastre (ale Institutului pentru Investgarea Crimelor Comunismului in Romania), pentru deshumarea ramasitelor partizanilor ucisi de Securitate in Banat, am pus la dispozitia procurorilor (si) aceste casete si l-am contactat pe generalul Gheorghe Cosneanu, seful Directiei Parchetelor Militare in acest sens, fiind de acord inclusiv sa dau o declaratie, in legatura cu circumstantele obtinerii acestor inregistrari.

Conspiratia

Am citit cu atentie Rechizitoriul intocmit de Parchetul General, in prima lui forma, cea respinsa initial de Inalta Curte. Motivele acestei respingeri au tinut, cum se stie, de procedura si nu de continutul documentului. Asfel incit, am toate motivele sa cred, desi nu am vazut actuala forma a Rechizitoriului, ca "faptele retinute", la care ma refer in continuare, au ramas nealterate. Si ele probeaza modul in care o "echipa" de conspiratori, in frunte cu Ion Iliescu, au actionat in Romania inca de la inceputul anilor '80, cu un succes discutabil, pentru rasturnarea lui Ceausescu. Din documente, reiese ca mare lucru n-au reusit. Dar ceea ce se intimplase a fost ca ei erau deja constituiti ca o "echipa", iar atunci cind s-a ivit oportunitatea revolutiei romane, inceputa la Timisoara si Iasi, extinsa apoi la Bucuresti si in mari orase ale Transilvaniei (Arad, Cluj, Brasov s.a.), soldata cu fuga lui Ceausescu in 22 decembrie 1989, aceasta "echipa" a ocupat rapid asa-zisul "vid de putere" creat. De fapt, ceea ce au facut ei, in lipsa lui Ceausescu, a fost sa aplice o "lovitura de stat" nu acestuia, pentru ca parasise puterea, ci Revolutiei anticomuniste, pe care au deturnat-o prin forta militara, fapt care a generat numeroase victime omenesti dupa fuga lui Ceausescu. Scopul acestei deturnari a fost "legitimarea" puterii lor si pastrarea esentei fostului regim comunist. Pentru ca "inspiratorul" lor, Mihail Gorbaciov, liderul URSS, aflata inca in putere, nu avea deloc de gind, ca si prietenul sau din studentie Ion Iliescu, sa renunte la ideologia comunista. In esenta, Rechizitoriul amintit prezinta principalele elemente ale constituirii "grupului dizident Iliescu", aratind ca "probatoriul administrat a relevat ca pe fondul degenerarii relatiilor bilaterale dintre Romania si URSS (degradare survenita ulterior momentului Praga 1968), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politica interna - ce au produs o stare de nemultumire profunda si generala - s-a coagulat si a evoluat o grupare dizidenta care a avut drept scop inlaturarea fostului presedinte Ceausescu Nicolae, dar mentinerea Romaniei in sfera de influenta a URSS". Gruparea "complotista" a avut doua "aripi", una civila, condusa de Ion Iliescu si alta militara, condusa de fostul ministru al apararii Ion Ionita, iar dupa decesul acestuia, de generalul Militaru. De aceea, depozitia acestuia din urma, atit la Comisia Senatoriala pentru analiza faptelor din Decembrie 1989, cit si in fata camerelor televiziunii BBC a fost o piesa esentiala in descifrarea succesiunii evenimentelor. In esenta, generalul Militaru a povestit cum a fost "recrutat" in acest grup, de insusi Ion Iliescu, in anul 1982: "Eu am intrat in legatura cu dl. Iliescu intr-un spital. El facea o vizita intr-un spital si cind m-a vazut a intrat si la mine, am stat putin de vorba si l-am condus. Pe scarile spitalului am comentat ca cu doua zile inainte, Ceausescu, in una din multele lui cuvintari, ultima chiar, dadea cu barda in Dumnezeu. Am zis ca, oare chiar nu sint forte in Romania, pentru ca in ultima instanta nu era alta posibilitate decit inlaturarea lui. Dl. Iliescu nu a zis nimic atunci, a fost de principiu de acord cu mine. Am iesit din spital, m-am dus la serviciu plecind chiar pe teren, iar cind am revenit secretara mi-a spus ca m-a cautat domnul Iliescu si a insistat sa iau contact telefonic cu el. I-am dat telefon, era intr-o simbata dimineata, m-am dus la el, apoi am plecat cu masina lui de la Ape in Parcul Herastrau, unde ne-am plimbat si am discutat vreo 4-5 ore. Deci, am intrat eu in acel grup, grup din care faceau parte si Virgil Magureanu si cpt. de rang I Radu Nicolae. Atunci am auzit ca s-a incercat sa se ia legatura cu gen. Ionita care, insa a refuzat, mi-am luat eu obligatia sa reiau contactul cu el, pentru ca eram legati sufleteste din acest punct de vedere si i-am spus ca exista un grup asa (....) iar a doua zi s-au intilnit si a fost primul contact. Apoi am inceput sa lucram impreuna". Nu intru in detalii asupra "planurilor din cutite si pahare", facute de-a lungul timpului de catre "conspiratori", care n-au avut nicio finalitate. Dar trebuie spus ca e importanta marturia generalului Militaru, care afirma raspicat ca "Frontul Salvarii Nationale", prezentat initial si apoi de-a lungul anilor drept o "emanatie a Revolutiei", a fost de fapt un produs politic al conspiratorilor, pentru a substitui Partidul Comunist, a carui dizolvare o cereau revolutionarii din strada si a carui supravietuire sub aceeasi titulatura nu mai era posibila. Asa ca i-au schimbat numele, dar structurile administrative si de putere ale acestuia au ramas, in cea mai mare parte, intacte: ,,Comitetul Salvarii Nationale a fost infiintat mai demult, s-a dat aceasta denumire sub care sa se faca toate comunicarile si interventiile, iar in iarna anului 1988 - 1989 acel comitet a luat denumirea de Frontul Salvarii Nationale. Denumirea de FSN si-a insusit-o si domnul Iliescu. Urma ca apelul catre Congresul al XIV-lea sa fie semnat cu o asemenea titulatura, FSN. La inceput, din acel comitet faceau parte domnii Iliescu, Ionita, Militaru, Kostyal, cpt.rg.I Radu Nicolae, Magureanu si alte persoane (....) aceasta m-a determinat sa insist in seara de 22 decembrie sa se numeasca Frontul Salvarii Nationale (....) Noi nu discutam de capitalism si nici nu puteam sa ne batem cu pumnul in piept din punct de vedere moral, nimeni nu se gindea la ,,Jos comunismul", noi vedeam asa ceva cam ce era in capul lui Gorbaciov, nu stiu daca se potrivea si la noi". Cel putin pina la alegerile din 1996, s-a potrivit - si se potriveste pina azi, pentru ca in primii sase ani ai puterii lui Ion Iliescu regimul comunist "s-a privatizat", iar puterea politica s-a transformat in putere economica a exponentilor vechiului regim si a mostenitorilor (politici si chiar biologici) ai acestora. Si parte din ceilalti participanti la "conspiratie" au confirmat existenta ei. De pilda, generalul de armata Vasile Ionel a declarat la Comisia Senatoriala in 14 decembrie 1994 ca "Inainte de 1989 a fost un grup de militari care se gindeau la o eventuala rasturnare a lui Ceausescu - la rasturnarea comunismului nu se gindeau ei - dar rasturanarea dictaturii acesteia si ca in sfirsit erau o serie de ofiteri care discutau aceasta posibilitate. In 1983 el (cpt. de rang I Nicolae Radu) mi-a propus atunci, mi-a povestit ca se organizeaza ceva pentru rasturnarea lui Ceausescu si daca eu as putea sa particip la asa ceva. I-am spus ca o sa ma gindesc. A venit peste vreo saptamina sau doua si i-am spus - da! Atunci cind va fi nevoie si voi fi chemat, voi fi prezent. A doua intilnire am avut-o cu generalul Ionita. Ne-am intilnit pe strada, undeva spre Piata Aviatorilor si atunci mi-a spus Ionita ca se organizeaza, ca sint organizati, ca trebuie numaidecit dat jos Ceausescu si cu ea, ca nu se mai poate lasa, pentru ca fac greseli dupa greseli si nu mai pot fi suportati". Nici Virgil Magureanu, fostul director SRI, nu s-a lasat mai prejos. El a povestit la Comisia Senatoriala in 27 octombrie 1993 ca ,,eram in legatura, pe timpuri, cu fostul ministru al apararii Ion Ionita, legatura mi-a facut-o cpt. de rang I Radu Nicolae. Am ajuns prima data in casa lui Ionita in toamna lui 1982. Am avut mai multe intilniri cu Ion Ionita, cu primul ministru al armatei de dupa 1989 - generalul Militaru si la doua dintre aceste intilniri a participat si actualul presedinte (Iliescu - n.n.). Toate aveau acelasi scop, adica indreptate impotriva regimului Ceausescu. S-a incercat o inchegare, pot sa dau numele unor generali care au fost contactati si care, spre cinstea lor, au primit aceste contacte, dar nu le-au dus mai departe. La prima intilnire cu generalul Ionita, domnul Iliescu caruia i-am servit nu numai ca partener, dar si ca sofer, ca eu ii duceam la intilnire pe dl. Nicolae Militaru si Radu Nicolae despre care am vorbit. Intilnirea a avut loc intr-o casa din cartierul Balta Alba, gazde sigure. La aceasta intilnire, dl. Iliescu a fost intrebat cine sint eu, iar dinsul, cu sinceritate a spus ca sint cel care l-a racolat si pe dinsul, pentru cauza aceasta". Cine a "racolat" pe cine, e mai putin important. Ion Iliescu a negat insa intodeauna, cu vehementa, existenta acestui grup al "conspiratorilor". El s-a considerat pe sine si ai sai exclusiv o "emanatie a Revolutiei", pe care de fapt o deturnase.

Securitatea.

Oamenii lui Ceausescu au aflat de aceasta "conspiratie", pe care o tineau sub supraveghere atenta si o considerau, din acest motiv, inofensiva. Asa a si fost: daca n-ar fi fost Revolutia, "conspiratorii" ar fi fost demni de roluri intr-o comedie bufa. Dar asa, au uzurpat imediat puterea, dupa fuga lui Ceausescu pentru ca erau pregatiti sa o faca. Si ii aveau in spate pe sovietici, cu toata puterea lor. Despre cit de multe stia chiar Ceausescu, sa nu mai vorbim de Securitate, despre acest grup fidel Moscovei, dar de care tocmai din acest motiv nu se putea atinge, a relatat procurorilor intr-o declaratie de martor in 13 februarie 2018, Constantin Olteanu, fost ministru al apararii, fidel lui Ceausescu: "In 1988 am purtat o discutie cu generalul Iulian Vlad, seful DSS, in urma careia am aflat de la acesta faptul ca in mod periodic Ion Iliescu, gl. Nicolae Militaru, gl. Ionita Ion si altii se intilneau si purtau discutii despre formarea unui nou guvern, in eventualitatea pierderii puterii de catre Nicolae Ceausescu. Existau date informative mai vechi cu privire la preocuparea generalului Militaru pentru accederea la o functie chiar acea de ministru al apararii, intr-un viitor presupus guvern. In perioada cit am fost ministru al apararii, cadrele Serviciului de Contrainformatii mi-au adus la cunostinta faptul ca Emil Cico Dumitrescu era colaborator al unui serviciu secret strain, mai precis GRU. Nu am aflat mai multe in acest sens, insa ulterior, in timpul mandatului de primar al capitalei, Emil Cico Dumitrescu m-a vizitat solicitindu-mi sa-l ajut intr-o problema. Cu aceasta ocazie mi-a spus ca se intilneste cu Ion Iliescu pe care il cunoaste relativ bine, avind in vedere faptul ca tatii celor doi au fost mecanici de locomotiva pe ruta Oltenita-Bucuresti". Din dispozitia lui Ceausescu, UM 0110, unitatea "antiK GB" din Securitate ii urmarea cu atentie pe conspiratori si stia aproape toate miscarilor lor. Vasile Lupu, fost loctiitor al sefului unitatii, generalul Neculicioiu, cu care am avut ocazia sa stau de vorba in doua rinduri la inceputul anilor '90 si mi-a spus, trunchiat, cite ceva din cele declarate si de subalternul sau, a dat si el o declaratie de martor in fata procurorilor militari, afirmind: "Cel mai activ serviciu pe teritoriul Romaniei ce apartinea fostei URSS era GRU. Dupa 22 decembrie 1989 primul care a preluat conducerea unitatilor DSS a fost generalul Logofatu. Din datele pe care le stiam, gl. Logofatu s-a aflat in atentia Serviciului de Contrainformatii Militare, in legatura cu o anumita apropiere de GRU. Am fost surprinsi si de numirea generalului Mlitaru ca ministru al apararii. Stiam ca trecerea sa in rezerva, cu citiva ani in urma, se datorase si faptului ca, inclusiv serviciul nostru demonstrase un anumit atasament al acestuia fata de GRU. Atit el cit si generalul Kostyal au format obiectul actiunii Corbii, materializat intr-un documentar complex. Generalul Militaru a numit la scurt timp ca sef al Statului Major General pe generalul Vasile Ionel". Unii dintre "conspiratori" au dat cu subsemnatul la Securitate, din cu totul alte motive, decit "conspiratia" in sine. Dar au fost atrasi in dezvaluiri despre aceasta. Asa cum declara in fata procurorilor militari, fostul ofiter anchetator al Securitatii Gheorghe Cotoman, "in toamna anului 1987 mi s-a ordonat sa intru in ancheta cu un pensionar militar, respectiv cpt. rang I Radu Nicolae. La un moment dat Radu Nicolae a declarat ca a redactat aceste inscrisuri (300 de inscrisuri semnate CSN cu continut indreptat impotriva lui Nicoale Ceausescu) la sugestia unui profesor de la Academia Stefan Gheorghiu - Virgil Magureanu. Din acel moment Radu Nicolae a declarat ca, fiind in relatii apropiate cu Virgil Magureanu, acesta i-a destainuit ca face parte dintr-o organizatie clandestina denumita Comitetul sau Consiliul Salvarii Nationale care avea ca scop desfasurarea de actiuni impotriva regimului Nicolae Ceausescu. In continuare, Radu Nicolae a declarat ca aceasta grupare era formata din doua componente, una militara din care faceau parte generalii Ion Ionita si Nicolae Militaru, precum si una politica in componenta careia erau Ion Iliescu si Virgil Magureanu. Ion Ionita, Nicolae Militaru si Ion Iliescu faceau parte din asa numitul nomenclator al CC al PCR de care Securitatea nu avea voie sa se atinga. Radu Nicolae a mai declarat ca se intilnea cu Virgil Magureanu si Nicolae Militaru in Parcul Herastrau si in doua case pe care el le-a numit conspirative. A mai declarat ca, intr-o imprejurare a mers la sediul Comandamentului Trupelor de Securitate din Baneasa unde a discutat cu comandantul acestuia, pe care Virgil Magureanu i-ar fi spus ca l-a atras in grupare. De asemenea, Radu Nicolae a declarat ca in grupare a fost atras si un ofiter cu functie de raspundere de la Academia Militara". Dar "conspiratia" n-a functionat - a venit si peste ea revolutia oamenilor, iesiti in strada impotriva regimului. In schimb, conspiratorii, pregatiti, i-au aplicat acesteia lovitura de stat pregatira pentru Ceausescu.

Sursa : www.mediafax.ro