24 mar 2020 - Stiri

Comisia Europeană răspunde categoric: Derogarea de la prevederile Convenţiei nu este necesară!

Autor: S. A.

Răspunsul Comisiei Europene este categoric privitor la cererea făcut de România şi alte patru state membre de a activa art.15 din Convenţie privind derogarea temporară de la prevederile acesteia: NU ESTE NECESAR!

Motivarea dată de Consiliul Europei României şi altor patru state membre care au cerut derogarea de la Convenţia Drepturilor Omului pe perioada stării de urgenţă, că aceasta nu este necesară, se bazează pe faptul că ea conţine deja normele care acoperă situaţiile în care pentru motive de sănătate publică se poate interzice adunarea oamenilor, a transmis Agence Press.

După cum se ştie, la două zile după ce preşedintele României a instituit starea de urgenţă pe întreg teritoriul ţării, pe o durată de 30 de zile, din cauza pandemiei de coronavirus, reprezentanta permanentă a României la Consiliul Europei a notificat instituţia europeană arătând că, din cauza situaţiei create de coronavirus, se impune aplicarea art. 15, privind derogarea de la Convenţie. Art. 15 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prevede că „în caz de război sau de alt pericol public care ameninţă existenţa unei naţiuni”, un stat membru „poate lua măsuri derogatorii de la obligaţiile prevăzute în Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu contravină altor obligaţii care decurg din dreptul internaţional”. Alininiatul 2 al acestui articol impune o serie de limite acestei derogări, precum: art.2 (dreptul la viaţă), art.3 (interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane şi degradante), art.4 parag.1 (interzicerea sclaviei) şi a art.7 (interzicerea pedepsirii fără bază legală). Aceste drepturi rămân permanente, indiferent de situaţia în care se află un stat membru, nu se poate face niciodată o derogare.

Judecătorul Cristi Danileţ, fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a criticat această decizie a României, în termeni duri: „Pur şi simplu nu găsesc argumente suficiente pentru a justifica suspendarea sistemului european de protecţie a drepturilor omului în ţara noastră. De la data aderării la CEDO atunci până în prezent România a trecut prin grave revolte sociale (mineriadele din 1999), epidemii (gripă aviară în anul 2005 şi gripa porcină în anul 2009) şi o tentativă de lovitură de stat (2012), dar niciodată nu a suspendat sistemul european de protecţie a drepturilor omului. Deşi în aceste zile este stare de urgenţă în mai multe state membre ale UE, doar Letonia şi România au anunţat suspendarea sistemului de protecţie a drepturilor omului; este de remarcat că, alături de alte două state din afara UE care au luat această măsură (Moldova şi Armenia), doar statele ex-comuniste au procedat astfel. În trecut, unele state europene au notificat derogarea de la CEDO, dar numai pentru acte de terorism şi lovituri de stat (Grecia, Irlanda, UK, Ucraina, Turcia). Consider hazardată această solicitare a României şi, ca judecător, sunt obligat să o denunţ publicului. Aşa ceva nu se poate face! Nu suntem în război cu oamenii sau cu vreun alt stat, ci cu un nenoricit de virus”.

Mai mult, solicitarea de derogare de la Convenţie a fost criticată şi de organizaţiile non-guvernamentale pentru drepturile omului care au catalogat ca şocant faptul că autorităţile de la Bucureşti nu au informat publicul cu privire la acest demers. Într-adevăr, Ministerul de Externe nu a făcut nico conferinţă de presă şi nu a transmis niciun comunicat prin care opinia publică să fie înştiinţată. Nici Guvernul Romîniei nu a dat publicităţi această informaţie, în condiţiile în care ea privea milioane de justiţiabili români.

Poziţia Centrului pentru Resurse Juridice a fost, şi ea, categorică cu privire la notificarea făcută prin Ministerul de Externe: „Alături de România, au notificat Secretariatul General al Curţii, Republica Moldova, Armenia şi Letonia. Nu au facut-o, cel puţin până la acest moment, Germania, Spania, Italia, Olanda, Marea Britanie, probabil pentru că, fiind ţări cu profundă tradiţie democratică, au înţeles că drepturile fundamentale, cu atât mai mult în vremuri de criză, trebuie protejate. De altfel, dincolo de problema în sine, gravitea constă în faptul vă nimeni nu a adus la cunoştinţa cetăţenilor acest lucru, respectiv nimeni nu a explicat de ce a facut România acest demers şi care sunt efectele pentru cetăţeni”.