Liberalii au produs mai multe reforme atît în educaţie, la Minister, cît şi în propria educaţie. În prima categorie, şi-au asumat, prin Monica Anisie, ascultatul la uşi şi pepsiglasul, ca formă de combatere a pandemiei. În cea de-a doua, prin Bode şi Ciucă au introdus tehnica inovatoare copy-paste în carieră şi politică şi plecăciunea, prin Ligia Deca. Toate s-au făcut sub observaţia şi îndrumarea atentă a preşedintelui tuturor liberalilor şi cel dintîi profesor al ţării şi al românilor iubitori de golf, Klaus Iohannis. Cine nu s-a adaptat, a plecat – Ludovic Orban, de pildă, care a fost prins, prin tehnica nou introdusă a ascultării la uşă, că fumează în birou şi vorbeşte neortodox despre preşedinte. Mai mult, nici doctoratele nu l-au interesat. Şi aşa, Partidul Naţional Liberal a scris o nouă pagină în istoria sa. Probabil, ultima.

M-am uitat, de curiozitate, la prima pagina de istorie scrisa de liberali, alaturi de fesenisti, azi social-democrati. S-a petrecut sub bagheta magica a lui Teodor Stolojan, fostul trezorier al conturilor de "aport valutar special" ale Securitatii, care de atunci i-a indragit atit de mult pe liberali, incit avea sa accepte, pentru o vreme, calitatea de candidat al lor la presedintie. Ceea ce a avut darul ca ulterior sa-l cufunde intr-o adinca depresie si sa-l faca sa renunte la tot, netezindu-i calea spre Cotroceni a unui alt fost fesenist, Traian Basescu - dar asta deja e alta poveste.

La 16 octombrie 1991, componenta Guvernului condus de Theodor Stolojan a fost votata in Camera Deputatilor. Doi ministri n-au primit voturile necesare investiturii in Senat: Victor Babiuc si Ludovic Spiess, dar o luna mai tirziu au fost in cele din urma votati si asa-zisul "guvern tehnocrat", destinat sa pregateasca alegerile, a inceput sa lucreze. De fapt, era tot un guvern fesenist: insusi Stolojan era pe atunci fesenist, ca si alti zece membrii ai cabinetului. Mai erau cite unul de la Partidul Ecologist, unul de la PDAR si patru independenti, dintre care unul, tenorul Spiess era de fapt propus de Ion Iliescu, doi erau fosti ofiteri de Securitate sub acoperire, la Comert si Industrie. Independent si tehnocrat era de fapt numai unul, profesorul Mircea Maiorescu, directoral Institutului pentru Ocrotirea Mamei si Copiluluisi al Spitalului de Copii "Marie Curie".

Liberalii au acceptat oferta "tehnocrata" si au participat la guvernare, prin doi ministri: Mircea Ionescu Quintus, presedinte liberal, la Justitie si George Danielescu, la Ministerul Economiei si Finantelor. Guvernarea ar fi trebuit sa fie de scurta durata, dar s-a prelungit 399 de zile, pina la 19 noiembrie 1992. Astazi, liberalii guverneaza alaturi de social-democrati de 541 de zile. Acum peste trei decenii, ministrii liberali au facut doar parte dintr-un peisaj, asa-zis "tehnocrat", de fapt, un guvern din care primul ministru si doi ministri lucrasera pentru Securitate si 11 erau fesenisti, cu o larga majoritate fesenista in parlament, la care s-au adaugat si cele aproape 9 procente ale liberalilor, care au votat cot la cot cu puterea. N-au performat cu nimic, in afara lui Danielescu, artizan al unui joc mascat de intrajutorare, SAFI, pentru care a fost condamnat ulterior la o pedeapsa deja gratiata.

Alegatorii n-au gratiat insa Partidul National Liberal, care a luat la alegerile din 1992 abia 4,7% din voturi si n-a mai intrat in Parlament. De la aproape un milion de voturi obtinute in 1990, abia de au obtinut 500.000, cu care au stat privind de pe margine, cum se ajunge la "cresterea economica zero" sub patru ani de guvernare ai lui nea' Nicu Vacaroiu, de la fostul Consiliu de Stat al Planificarii, fara niciun fel de piedica: era sustinut de un "patrulater rosu", in care fesenistii se aliasera de asta data cu nationalistii, de la PUNR si PRM. Asa ca liberalii au reintrat spasiti in Conventia Democratica si la guvernare, in 1996.

O vorba folosita pina s-a tocit de tot si a ramas goala ca o conserva de tabla aruncata intr-o parcare e aceea ca trebuie sa invatam din greselile istoriei. Liberalii au folosit-o si ei, dar nu o aplica. Deloc. Desi instinctiv ar trebui sa stie ca orice alianta a conducatorilor cu fostii dusmani e privita de marea parte a ostirii drept o tradare, totusi la ordinele Comandantului Suprem Iohannis au facut-o. Guverneaza, zice-se, cu un protocol, alaturi de PSD. Si vor mai guverna, pina la dublul celor 399 de zile, care le-au fost fatale in 1992. De fapt, de la incheierea acelui protocol si readucerea social-democratilor la guvernare "in interesul national", strategia liberal-cotrocenista a adus partidul si pe noul sau presedinte (al treilea, in doi ani) in "pozitia ghiocelului", fata de asa-zisul partener. Fotografia de mai sus ilustreaza, cum nu se poate mai corect, relatia de facto dintre pesedisti si liberali, dintre Ciolacu si Ciuca.

Liberalii nu au avut si nu vor avea niciun cistig, de pe urma acestei aliante. Dimpotriva, ei vor fi singurii care vor "deconta" esecurile, de la neputinta fata de accederea la fondurile din PNRR, la problema nerezolvata a pensilor speciale, al caror exponent este insusi premierul Nicolae Ciuca si pina la ultima, greva din Educatie. Greva justificata a "Romaniei educate", a presedintelui Iohannis. La care se adauga ministrii dezastruosi, cu care liberalii au defilat la guvernare si pe care tind sa ii mentina - de la plagiatorul Bode, seful Internelor, pina la impopularul Popescu, de la Energie.

E, intr-adevar, "o lume minunata", cum i-au cintat copiii la Sibiu, lui Iohannis, in plina greva a profesorilor. Dar in viitor liberalii nu vor mai face parte, probabil, din ea. Daca intr-adevar "istoria se repeta", lumea va fi minunata pentru pesedisti si posibilii lor noi aliati, dupa viitoarele alegeri, cind poate reinvia alianta la guvernare intre fostii fesenisti si nationalisti. Din istoria in care se repeta "greselile trecutului", liberalii n-au invatat nimic. Si risca sa iasa din ea. Singura lor sansa ar fi sa-l roage pe Ilie Bolojan sa vina presedinte al partidului si sa intre in opozitie. Ceea ce, fireste, nu se va intimpla: titanul de la Cotroceni are planurile lui, in care "legile educatiei este despre viitor", cum a spus Anisie, fosta ministru al educatiei, iar PNL este despre trecut. Se adevereste ceea ce spuneam in 2014, cind am demisionat de la liberali, cind Klaus Iohannis a venit la conducerea partidului: il va face praf.