10 aug 2021 - Instante militare

ISTORIA FARA PERDEA, Marius Oprea. Petru Groza, asasin - Parchetul Militar a dovedit ca l-a otravit, in 1949, pe episcopul Grigorie Leu al Husilor

Spre sfîrşitul lunii feburarie, în anul 1949, episcopul Grigorie Leu al Huşilor a fost chemat la Bucureşti, de autorităţile ecleziastice – în condiţiile în care se preconizase deja, prin noua Lege a Cultelor, desfiinţarea episcopiei pe care o păstorea. La întoarcere, s-a simţit rău şi, două zile mai tîrziu, a murit – lăsînd apropiaţilor săi suspiciunea că a fost otrăvit.

Adevarul a iesit acum la iveala - regimul de ocupatie sovieto-comunist a folosit impotriva Bisericii Ortodoxe Romane (pe care n-o putea desfiinta si intemnita) nu numai propaganda ateista, ci si crima, prin care i-a inlaturat de la conducerea ei pe ierarhii incomozi regmului - adica, cei mai inalti pastori ai ei. Episcopul Leu a fost ultimul de pe aceasta lista, dar in cazul lui dovada e sigura.

Cronica unui asasinat politic

Chemat la Bucuresti, unde sperantele de salvare a Episcopiei Husilor, pentru a carei supravietuire era dispus sa renunte el la cirja episcopala, lui Grigorie Leu i-au fost spulberate toate sperantele dupa intilnirea cu Patriarhul Iustinian, care i-a spus ca nu se mai poate face nimic in afara transformarii Episcopiei intr-o minastire, pentru a-i salva patrimoniul.

Pe 25 februarie, episcopul Grigorie Leu a fost chemat si la Guvern, la o intilnire cu primul ministru Petru Groza. Dupa aceasta intilnire, la intoarcere s-a simtit foarte rau. Isi amintea de o cafea, bauta in compania volubilului prim-ministru, care il iscodea in legatura cu fiul sau, preotul Vasile Leu, fugit cu putina vreme inainte in occident si ale carui interventii la Radio Londra atacau frecvent regimul de ocupatie sovieto-comunist de la Bucuresti - si personal pe Groza. N-a avut prea multe de spus acolo. Dar era vadit ca exista un interes aparte, din cauza acestei situatii speciale - fiul putea, cu mijloacele pe care le avea la indemina, sa-si apere tatal, dezlantuind o "propaganda dusmanoasa" impotriva regimului, care preconizase deja pensionarea fortata a episcopului Grigorie Leu si desfiintarea episcopiei Husilor.

Inaltul ierarh devenise un "vector" al unei amenintari externe, la adresa regimului. Era nu numai indezirabil, dar si in mod necesar dispensabil. Ceea ce luase in calcul si politia secreta, condusa de agenti sovietici: la intilnirea cu Petru Groza, episcopul Grigorie Leu a fost otravit, punind-i-se in cafea o mare cantitate dintr-o solutie de ioni de cupru, o otrava letala, cu efect intirziat.

La intoarcerea cu trenul, episcopul a inceput sa se simta rau, iar la gara Crasna, unde a coborit, a fost adapostit de impiegatul de gara Ambrozie Filiuta, un mai vechi apropiat - absolvent de seminar teologic. Acesta avea sa-si aminteasca popasul episcopului in apartamentul sau, unde a zabovit mai mult - chiar si peste noapte, pina a doua zi, simtindu-se foarte rau, slabit, acuzind stari de voma si o sete insatiabila. Episcpul a pus in mod direct starea sa de rau cu cafeaua bauta la guvern, in compania lui Petru Groza, si l-a rugat pe impiegat sa-i telegrafieze fiicei sale, Valentina, medic la Medgidia, sa vina la el cit mai repede.

A fost apoi transportat la Husi, la sediul Episcopiei, cu o trasura, pentru a sta cit mai comod. Aici, intre cei mai apropiati colaboratori, cit si fata de fiica sa, episcopul s-a aratat constient ca a fost otravit si a spus asta celor din jur. Simptomele confirmau acest lucru, cit si temerea ca nu se mai poate face nimic. Perfect lucid, dar suferind ingrozitor, Grigorie Leu si-a pregatit propria inmormintare, fara pompa: a cerut sa fie inmormintat cu hainele vechi, simple, un mester sculptor i-a confectionat o cirja episcopala din lemn, iar pentru cap, ieromonahul Partenie de la Episcopie i-a confectionat, la cererea sa, o mitra din carton.

Asa a fost gasit episcopul Grigorie Leu, inclusiv cu mitra de carton pastrata, atunci cind arheologii de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc, condusi de Gheorghe Petrov, au deschis cripta sa in 24 septembrie 2018, pentru a verifica, in urma sesizarilor urmasilor episcopului Leu si a demersurilor Episcopiei Husilor, ipoteza otraviririi acestuia de catre autoritatile comuniste. Ipoteza confimata oficial ieri, cind Parchetul a stabilit in mod clar: episcopul Grigorie Leu a fost ucis.

Fapta comisa impotriva episcopului Grigorie Leu a fost "o executie"

Marti, 1 martie 1949, episcopul Grigorie Leu a murit, asistat de apropiatii sai, cu chipul, devenit galben-vinat, contorsionat de suferinta. Trecusera patru zile de suferinta atroce de la cafeaua fatidica, bauta in biroul primului ministru Petru Groza.

Raportul de expertiza medico-legala nr. 16932/c/24.02.2019, intocmit de Institutul de Medicina Legala Iasi, la saptezeci de ani de la momentul in care episcopul intra in biroul lui Petru Groza de la Consiliul de Ministri, a concluzionat ca moartea Episcopului Grigorie Leu s-a datorat unei ,,intoxicatii cu o substanta ce contine ioni de cupru, care nu puteau ajunge in organism decit prin ingestie".

Pe 28 iulie, Parchetul de pe linga Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Parchetelor Militare, a emis o Ordonanta care confirma otravirea Episcopului Grigorie Leu de catre un oficial de cel mai inalt rang al regimului comunist - primul ministru Petru Groza. Ordonanta de clasare in dosarul penal nr. 24/P/2018 arata ca "expertiza toxicologica face dovada faptului ca moartea Episcopului Grigorie Leu a fost consecinta ionilor de cupru, care, prin caracteristicile chimice si prin cantitatea mare ingurgitata, au actionat ca o substanta otravitoare, suprimind viata inaltului prelat la scurt timp dupa intilnirea avuta de acesta cu Petru Groza, presedintele Consiliului de Ministri ai proaspat proclamatei Republici Populare Romane, intilnire dupa care acesta a acuzat imediat o stare de rau, iar simptomele sint si ele unele specifice unei intoxicatii cu substante otravitoare, fiind intrunite elementele de tipicitate ale unei omucideri".

De asemenea, se precizeaza ca in analiza documentelor existente in dosarul de urmarire informativa aflat in arhiva CNSAS in cazul episcopului Husilor, se dovedeste opozitia constanta a lui Grigorie Leu fata de regimul comunist. Ordonanta de clasare a Parchetului Militar caracterizeaza drept ,,executie" fapta comisa impotriva episcopului.

Vinovatul este in mod clar stabilit: "Dat fiind faptul ca in aceasta speta au intervenit factori care impiedica exercitarea actiunii penale, respectiv decesul suspectului sau al inculpatului, respectiv Petru Groza (decedat la 07.01.1958), a persoanelor din cadrul trupelor de securitate care si-au dat concursul in aceasta actiune, precum si timpul indelungat scurs de la data faptelor", se constata "imposibilitatea obiectiva de a mai putea stabili alti eventuali participanti la comiterea acestei omucideri, dispunindu-se clasarea cauzei avind ca obiect savirsirea infractiunii prevazute de art. 439 alin 1 lit. a (uciderea unei persoane) din Codul penal de catre Petru Groza, la data faptelor presedintele Consiliului de Ministri al Republicii Populare Romane".

Nu un asasinat, ci trei, la virful Bisericii Ordodoxe Romane

Moartea episcopului Grigorie Leu al Husilor era ultima dintr-un sir de morti suspecte, petrecute in rindul inaltilor ierahi ai Bisericii Ortodoxe Romane: un deznodamint asteptat si dorit de autoritatile comuniste. Episcopul Grigorie al Husilor fusese ultima piedica in calea supunerii Bisericii fata de regimul comunist. Ea urma altor doua morti, la fel de suspecte si convenabile regimului.

Implicarea la cel mai inalt nivel intr-o crima arunca o noua lumina asupra relatiilor stat-biserica, la inceputurile instaurarii regimului comunist. Inclusiv fata de ipotezele, timid formulate pina acum, privind inlaturarea prin forta a vechilor sai ierarhi, care se impotriveau, pe toate caile, aidoma episcopului Leu al Husilor, sovietizarii Romaniei.

Cu un an inainte, in 27 febriarie 1948, murea Nicodim Munteanu, al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si membru al Academiei Romane. La fel ca in cazul episcopului Grigorie Leu, apropiatii sai au sustinut ca a fost asasinat prin otravire. Patriarhul, desi batrin, era o piedica serioasa in calea acapararii integrale a puterii politice in Romania de catre comunisti. Nici macar vizita in Romania a Patriarhului Moscovei, Alexei, in august 1947 n-au reusit sa-l aduca la sentimente mai bune, fata de ocupatia sovieto-comunista a Romaniei.

Supus presiunilor si amenintarilor, a fost in cele din urma nevoit sa se retraga la Minastirea Neamt, intr-un exil auto-impus, oficial invocindu-se "motive de sanatate". Nu s-a mai intors in scaunul patriarhal, din acest surghiun auto-impus: la 27 februarie 1948 se stingea din viata, in conditii necunoscute inca. Reputatul cercetator al comunismului Cicerone Ioanitiu a avansat ipoteza ca Patriarhul ar fi fost otravit, in baza simptomelor prezentate de acesta, in imprejurarile mortii - desi, oficial s-a vorbit de o "pneumonie".

Unele din simptomele otravirii cu ioni de cupru sint insa asemanatoare celor ale pneumoniei. Ele provoaca o grava insuficienta renala si respiratorie. Ionii de cupru liberi care circula in organism in cantitati mari au un efect direct asupra celulelor vasculare, provoaca hipotensiune, temperaturi mari, frisoane teribile si, in cele din urma, soc cardio-respirator. Sint exact simptomele prezentate la moartea patriarhului Nicodim.

Un alt ierarh incomod al Bisericii Ortodoxe Romane era in acele imprejurari ale instaurarii regimului comunist in Romania si Irineu Mihalcescu, intronat in 29 noiembrie 1939 ca mitropolit al Moldovei, care in situatia vacantarii scaunului patriarhal i-ar fi urmat in mod firesc Patriarhului Nicodim. Dar la 16 august 1947 el s-a retras din scaunul mitropolitan, in urma presiunilor exercitate de autoritati, din cauza predicilor sale anterioare, cu un vadit continut antisovietic. Una din ultimele sale masuri a fost repartizarea a peste o suta de preoti, refugiati basarabeni, la parohii din eparhia sa.

Fostul mitropolit al Modovei a murit tot cu o simptomatologie similara otravirii cu ioni de cupu, la Minastirea Agapia, fiind inmormintat in cimitirul minastirii, in 5 aprilie 1948. Scaunul Patriarhiei era, in sfirsit, vacant si comunistii isi puteau vedea de socotelile lor. Dar Patriarhul Iustinian Marina n-a fost tocmai omul pe care-l asteptau, aparind in continuare Biserica, in acele vremuri potrivnice: el s-a ridicat, spre a raspunde in fata lui Dumnezeu, fata de misiunea incredintata, de intii-pastor al turmei sale si nu de "om al regimului".

Raul fusese insa facut - inlaturarea, probabil prin crima, de catre politia secreta a regimului, atit a Patriarhului Nicodim, cit si a succesorului sau canonic, Irineu Mihalcesu, Mitropolitul Moldovei. Cazul confirmat al episcopului Grigorie Leu al Husilor arata ca aceste crime nu mai sint simple supozitii, ci ipoteze plauzibile, care ramin a se confirma, daca Patriarhia Romana consimte asupra acestui lucru - ceea ce ar fi o dovada a faptului ca Biserica Ordodoxa nu a "pactizat" cu regimul comunist, ci a fost o victima a acestuia - inclusiv prin uciderea inaltilor sai ierarhi.

Sursa : www.mediafax.ro