Avocatul Adrian Toni Neacsu (foto) ii da mat presedintelui Klaus Iohannis dupa decizia de miercuri, 18 septembrie 2019, pronuntata de Curtea Constitutionala a Romaniei.

Este vorba despre decizia prin care CCR a stabilit ca presedintele Romaniei Klaus Iohannis este obligat sa semneze decretul de revocare din functie a mai multor ministri, printre care si ministrul Justitiei Ana Birchall, ca urmare a propunerii facute de premierul Viorica Dancila inca de la finalul lunii august 2019 (click aici pentru a citi).

In acest context, fostul judecator Toni Neacsu subliniaza joi, 19 septembrie 2019, ca primul om in stat ar fi trebuit sa-si indeplineasca doua obligatii inca de pe data de 26 august: revocarea ministrilor indicati de catre premierul Viorica Dancila, respectiv numirea interimarilor. Aceste doua obligatii pur si simplu

deriva din textul Constitutiei Romaniei (articolul 107), puncteaza avocatul Neacsu.

Textul constitutional invocat de fostul membru CSM:

„Primul-ministru

(1) Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

(2) Presedintele Romaniei nu il poate revoca pe primul-ministru.

(3) Daca primul-ministru se afla in una dintre situatiile prevazute la articolul 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibilitate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru, pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilitatii exercitarii atributiilor, inceteaza daca primul-ministru isi reia activitatea in Guvern.

(4) Prevederile alineatului (3) se aplica in mod corespunzator si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioada de cel mult 45 de zile”.

Pe de alta parte, faptul ca instanta de contencios constitutional nu a constatat existenta unui conflict juridic privind numirea ministrilor titulari nu inseamna ca aceeasi CCR a stabilit ca este sarcina Parlamentului sa numeasca acesti ministri, releva Toni Neacsu. El adauga ca CCR traseaza comportamente de urmat pentru o institutie sau alta numai in situatia in care constata existenta unui conflict juridic de natura constitutionala.

Postarea de pe Facebook a lui Adrian Toni Neacsu:

„Cateva observatii punctuale in legatura cu solutia de ieri a CCR:

1. Desi deciziile CCR produc efecte obligatorii doar de la publicare, in cazul conflictelor juridice de natura constitutionala minuta se comunica autoritatilor in conflict. CCR a constatat existenta unui conflict juridic determinat de refuzul Presedintelui de a-si indeplini atributii constitutionale incepand cu data de 26 august. Aceasta este data aparitiei conflictului, care continua si in prezent pana in momentul indeplinirii indatoririlor (revocarea respectiv numirea interimarilor). Orice amanare a punerii in aplicare de indata a minutei deciziei CCR reprezinta o prelungire a conflictului juridic si blocajului institutional, respectiv o prelungire a starii de incalcare a Constitutiei. De aceea consider ca obligatiile presedintelui, asa cum au fost stabilite de CCR, trebuie indeplinite de indata, iar nu de la data publicarii motivarii in monitorul oficial.

2. Presedintele are 2 obligatii pe care trebuia sa le indeplineasca inca din 26 august: revocarea si constatarea vacantei unor functii de ministri respectiv numirea interimarilor. Obligatiile deriva din textul Constitutiei, CCR nefacand decat sa confirme ca respectivele prevederi constitutionale (art. 107) sunt aplicabile si obligatorii.

3. CCR nu a constatat existenta unui conflict juridic legat de numirea ministrilor plini. Aceasta nu inseamna ca a decis ca problema numirii acestor ministri este de competenta Parlamentului. Potrivit legii, CCR stabileste obligatii pentru partile din conflict doar in situatia in care se constata existenta unui conflict juridic iar nu si atunci cand se constata ca nu exista acest conflict. Astfel fiind, pe acest capat de cerere CCR nu poate stabili atitudinea de urmat de catre Guvern.

4. Respingerea cererii de constatare a conflictului juridic pe tema ministrilor plini se poate fundamenta pe doua argumente diferite, care vor fi vazute doar in motivare. Curtea putea sa respinga fie intrucat in aceasta situatie Presedintele nu avea atributia de numire a ministrilor, aceasta apartinand Parlamentului intrucat s-a schimbat configuratia politica a Guvernului, fie pur si simplu intrucat Presedintele are dreptul sa refuze oricand o prima propunere de numire a unor ministri, pe considerente de oportunitate. Ce mai probabil suntem in a doua ipoteza, intrucat Presedintele nemotivand in nici un fel respingerea ministrilor CCR nu a avut cum sa analizeze daca acest refuz al sau este constitutional sau nu. Tocmai de aceea a obligat Presedintele sa motiveze refuzurile”.