13 iun 2019 - Curtea Constituţionala

SESIZAREA LUI KLAUS IOHANNIS - “Este neconstitutionala”

Lumea Juridica prezinta motivarea Deciziei 384/2019 privind obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea art.9 alin.(1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica si pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Institutiei Prefectului – Judetul Bacau, in domeniul public al judetului Bacau, obiectie formulata de Presedintele Romaniei.

In motivarea obiectiei de neconstitutionalitate, autorul sesizarii arata ca bunul ce face obiectul transmiterii prin legea criticata este calificat, prin lege organica, drept bun ce face obiectul exclusiv al proprietatii publice, sens in care face referire la articolul I punctul nr.29 din Anexa la Legea nr.213/1998. Referitor la incalcarea art.1 alin.(5)din Constitutie privind cerintele de calitate ale legii, autorul sustine ca, prin art.I din legea supusa controlului, se modifica dispozitiile art.9 alin.(1) din Legea nr.213/1998, in sensul adaugarii posibilitatii trecerii unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale prin lege, fara a se face distinctie daca bunurile fac sau nu fac obiect exclusiv al proprietatii publice. in aceste conditii, norma criticata este neclara, lipsita de precizie si previzibilitate, in raport cu teza intai a art.860 alin.(3) din Codul civil. In prezenta unor modalitati alternative de trecere a unui bun din domeniul public al statului in domeniul unei unitati administrativ-teritoriale, nu este clar ce modalitate va fi aleasa si in baza caror criterii.In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a admis obiectia de neconstitutionalitate si a constatat ca Legea pentru modificarea art.9 alin.(1) din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publica si pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Institutiei Prefectului - Judetul Bacau, in domeniul public al judetului Bacau este neconstitutionala.Curtea a retinut, in esenta, in raport de criticile formulate de autorul sesizarii, ca legea ce face obiectul controlului de constitutionalitate a fost adoptata cu incalcarea art.1 alin.(4) referitor la principiul separatiei si echilibrului puterilor si alin.(5) sub aspectul conditiilor de calitate ale legii, art.61 alin.(1) referitor la rolul Parlamentului, art.136 alin.(4) referitor la inalienabilitatea bunurilor proprietate publica si art.147 alin.(4) referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale. Extras din decizia CCR:

“Curtea mai retine ca, prin Decizia nr.1 din 10 ianuarie 2014, paragrafele 183 – 185, s-a statuat ca mecanismul de transmitere a proprietatii, reglementat de legea criticata, a unor bunuri din domeniul privat al statului in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, prin efectul legii si fara existenta acordului unitatilor administrativ-teritoriale, reprezinta o incalcare a principiului constitutional al autonomiei locale, reglementat prin art.120 alin.(1) din Constitutie, care priveste atat organizarea si functionarea administratiei publice locale, cat si gestionarea, sub propria responsabilitate, a intereselor colectivitatilor pe care autoritatile publice le reprezinta.

Curtea observa ca aceste considerente de principiu sunt aplicabile si in prezenta cauza. si in situatia trecerii bunurilor din domeniul public al statului in domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale, cu exceptia celor care fac obiect exclusiv al proprietatii publice, aceasta nu se poate face prin efectul legii, ci, asa cum prevede art.9 alin.(1) din Legea nr.213/1998, unitatile administrativ-teritoriale trebuie sa faca o cerere in acest sens, adica sa-si exprime acordul, acestea fiind obligate sa justifice temeinic pentru fiecare caz, in note explicative anexate la inventar, cresterea sau diminuarea patrimoniului, potrivit art.14 alin.(4) din Ordonanta Guvernului nr.53/2002 privind Statutul-cadru al unitatii administrativ-teritoriale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.633 din 27 august 2002.

Curtea retine ca inexistenta acordului unitatilor administrativ-teritoriale in ceea ce priveste transferul bunurilor in patrimoniul acestora, inclusiv al celor din domeniu public, reprezinta o incalcare a principiului constitutional al autonomiei locale, reglementat prin art.120 alin.(1) din Constitutie.

In aceste conditii, introducerea prin art.I din legea supusa controlului, a posibilitatii transferului bunurilor prin lege, act ce tine de autoritatea legislativa, intr-un domeniu care tine de administratie si autoritatea executiva, aduce atingere art.1 alin.(4) si (5), art.102 alin.(1) teza finala si art.120 alin.(1) din Constitutie.

In plus, Curtea observa ca reglementarea transferului din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale, a bunurilor care nu formeaza obiect exclusiv al proprietatii publice, prin hotarare a Guvernului, permite exercitarea controlului de legalitate cu privire la acestea de catre instantele de contencios administrativ, dandu-se eficienta astfel dispozitiilor art.52 din Legea fundamentala. (…)

Curtea retine, insa ca, este intemeiata critica de neconstitutionalitate a art.II alin.(1) din legea supusa controlului, sub aspectul modului de transmitere a dreptului de administrare, prin raportare la dispozitiile art.136 alin.(4) din Legea fundamentala.

Astfel, potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr.1 din 10 ianuarie 2014, par.190 si 191, transferul din proprietatea publica a statului in proprietatea publica a unitatilor administrativ-teritoriale si in administrarea consiliilor judetene nu poate echivala cu operatiunea juridica de constituire a dreptului real de administrare, dat fiind faptul ca unitatile administrativ-teritoriale nu pot avea calitatea de subiecte ale dreptului de administrare, intrucat ele sunt chiar titularele dreptului de proprietate publica. Mai mult, transmitand insusi dreptul de proprietate publica catre unitatea administrativ-teritoriala, statul nu poate constitui in acelasi timp si dreptul de administrare in favoarea autoritatilor administratiei publice locale, intrucat nu mai este titularul dreptului de proprietate publica corespunzator, pe care tocmai l-a transmis. Pentru toate aceste considerente, Curtea a retinut ca modalitatea de constituire a unui drept de administrare asupra bunurilor proprietate publica, supuse transferului interdomenial, este incompatibila cu notiunea si caracterele juridice ale dreptului real de administrare, corespunzator dreptului de proprietate publica, si, pe cale de consecinta, contravine dispozitiilor art.136 alin.(4) din Legea fundamentala, care consacra la nivel constitutional modalitatile de exercitare a dreptului de proprietate publica.

Aplicand aceste considerente la cauza de fata, Curtea retine ca, prin art.II alin.(1) din legea supusa controlului, odata cu transmiterea bunului din domeniul public al statului in domeniul public al judetului Bacau se transmite si dreptul de administrare Consiliului Judetean Bacau, or, transmitand dreptul de proprietate publica catre unitatea administrativ-teritoriala, statul nu poate constitui in acelasi timp si dreptul de administrare in favoarea autoritatilor administratiei publice locale, intrucat nu mai este titularul dreptului de proprietate publica corespunzator, pe care tocmai l-a transmis. in aceste conditii, art.II alin.(1) din lege aduce atingere art.136 alin.(4) din Legea fundamentala. (…)Admite obiectia de neconstitutionalitate formulata de Presedintele Romaniei si constata ca Legea pentru modificarea art.9 alin.(1) din Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publica si pentru trecerea unui imobil din domeniul public al statului si din administrarea Institutiei Prefectului – Judetul Bacau, in domeniul public al judetului Bacau este neconstitutionala”.

Decizia CCR

Sursa : www.juri.ro