15 feb 2021 - Curtea Constituţionala

Legea prin care s-ar fi instituit paradisuri fiscale este neconstituţională

- CCR: Legea privind unele măsuri de regim fiscal derogatoriu aplicabil anumitor terenuri, construcţii edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate este neconstituţională, în ansamblul său -

În şedinţa din 10 februarie 2021, Curtea Constituţională, în cadrul controlului legilor anterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis sesizările de neconstituţionalitate formulate de Guvernul României şi, respectiv, de Preşedintele României şi a constatat că este neconstituţională, în ansamblul său, Legea privind unele măsuri de regim fiscal derogatoriu aplicabil anumitor terenuri, construcţii edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate[1].

Decizia este definitivă şi general obligatorie; argumentele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României.

Precizăm că Legea privind unele măsuri de regim fiscal derogatoriu aplicabil anumitor terenuri, construcţii edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate nu a intrat în vigoare, regăsindu-se doar în stadiul de proiect (identificat prin PL-x nr. 641/2019[2]).

Proiectul de Lege, iniţiat de fostul senator Şerban Nicolae[3], a fost adoptat de Senat la data de 02 decembrie 2019, iar de Camera Deputaţilor în 03 noiembrie 2020, fiind astfel trimis către Preşedintele României pentru promulgare. Ulterior, Guvernul României a depus sesizarea de neconstituţionalitate la data de 25 noiembrie 2020, iar Preşedintele României a depus a doua sesizare de neconstituţionalitate la data de 02 decembrie 2020, fiind astfel învestită Curtea Constituţională a României.

Potrivit Proiectului de Lege privind unele măsuri de regim fiscal derogatoriu aplicabil anumitor terenuri, construcţii edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate[4], cu privire la anumite terenuri, construcţii edificate pe acestea şi activităţi economice ar fi urmat să fie instituit un regim fiscal derogatoriu în scopul dezvoltării activităţilor economice, creării de locuri de muncă şi creşterii veniturilor bugetare. Mai precis, terenurile vizate de acest proiect de lege erau insule, grinduri şi alte suprafeţe de uscat cu o suprafaţă mai mare de 35 de hectare cu potenţial de exploatare economică, rezultate prin acţiuni sau modificări naturale ale teritoriului ori prin lucrări de amenajare hidrotehnică.

Activităţile economice ce se puteau autoriza pe terenurile vizate de acest Proiect de Lege erau cele de producţie de energie regenerabilă, turism, agrement, alimentaţie publică, comerţ cu amănuntul, precum şi cele de servicii conexe acestora. Pentru aceste activităţi nu ar fi fost aplicabil regimul special pentru contribuabilii care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor, prevăzut de art. 18 din Codul fiscal. Totodată, în privinţa TVA, activităţilor economice autorizate le-ar fi fost aplicabil cota redusă de 5%, conform art. 291 alin. (3) din Codul fiscal, iar taxele şi impozitele locale ar fi fost reduse cu 50%.

Prin sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României[5], s-a arătat că impunerea acestor derogări de la Codul fiscal este de natură să determine o reducere a veniturilor la bugetul de stat, ceea ce, potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, necesită, în mod obligatoriu, indicarea sursei de finanţare. Conform dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Legea fundamentală:

„Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare”. În cazul de faţă, propunerea legislativă a fost înregistrată la Senat, în calitate de primă Cameră competentă, şi s-a solicitat, în temeiul art. 111 din Constituţie, doar punctul de vedere al Guvernului, nu şi fişa financiară obligatorie potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Prin urmare, întrucât cheltuielile stabilite prin textele Proiectului de Lege criticat afectau bugetul de stat, Preşedintele României a învederat faptul că adoptarea unor asemenea prevederi nu se putea realiza decât după solicitarea fişei fiscale Guvernului.

De asemenea, s-a mai arătat că deputaţii au acordat votul final printr-un vot colectiv asupra tuturor proiectelor sau a tuturor punctelor de pe ordinea de zi, dar şi conform deciziei grupurilor parlamentare din care făceau parte,  astfel: ,,votez «pentru» la toate proiectele de pe ordinea de zi”, ,,votez «pentru» la toate punctele de pe ordinea de zi”, ,,Voi vota conform hotărârii Grupului PNL la toate proiectele de pe ordinea de zi.”, ,,Vă rog să se consemneze opţiunea mea de vot conform consemnului de vot al Grupului USR.”, ,,Votez conform deciziei Grupului parlamentar al PSD.” ş.a. Or, parlamentarii ar fi trebuit să acorde votul lor final, individual, asupra fiecărei legi aflate pe ordinea de zi, iar nu asupra unei liste de propuneri legislative, respectiv un vot colectiv asupra unor puncte ce au reprezentat, în concret, numerotarea propunerilor legislative respective, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 73 alin. (1) din Constituţie.

Apoi, faţă de forma propunerii legislative a iniţiatorilor, adoptată de Senat (prima cameră sesizată), Camera Deputaţilor (camera decizională) a adoptat un număr de 16 amendamente, legea fiind semnificativ modificată de către Camera decizională faţă de forma iniţiatorului şi a primei Camere sesizate. Prin urmare, Senatul nu a avut ocazia să analizeze, să dezbată şi să hotărască asupra soluţiei legislative nou introduse de Camera deputaţilor.

În ceea ce priveşte sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României[6], o primă critică a vizat lipsa de motivare şi fundamentare temeinică a dispoziţiilor care exceptau insulele, grindurile şi alte suprafeţe de uscat cu o suprafaţă mai mare de 35 de hectare de la prevederile Legii apelor nr. 107/1996. S-a arătat că exceptarea este realizată de o manieră generală, nefiind clar nici în ce constă derogarea şi nici ce norme vor guverna regimul de folosire a apelor şi a albiilor sau regimul de gospodărire a apelor.

De asemenea, s-a mai observat că Proiectul de Lege constituie o copie cvasifidelă a unui act normativ anterior (adoptat de Parlament la data de 16.04.2019), pe care Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 393/2020, l-a declarat neconstituţional pentru mai multe motive, prin care şi lipsa fişei financiare prevăzute de art. 111 alin. (1) şi art. 138 alin. (5) din Constituţie; totodată, nici în ceea ce priveşte Proiectul de Lege criticat nu a fost solicitată Guvernului elaborarea şi prezentarea fişei financiare. Prin urmare, s-a considerat că Proiectul de Lege este neconstituţional deoarece a fost adoptat de Parlament cu încălcarea dispoziţiilor art. 111 alin. (1), art. 138 alin. (5) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.

 

 


[1] https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-10-februarie-2021/

[2] http://cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=18247

[3] http://cdep.ro/proiecte/2019/600/40/1/em866.pdf

[4] http://cdep.ro/pls/proiecte/docs/2019/pr641_19.pdf

[5] https://www.presidency.ro/ro/media/sesizare-de-neconstitutionalitate-asupra-legii-privind-unele-masuri-de-regim-fiscal-derogatoriu-aplicabil-anumitor-terenuri-constructii-edificate-pe-acestea-si-anumitor-activitati-economice-autorizate1606466008

[6] http://cdep.ro/proiecte/2019/600/40/1/guvsn641.pdf