28 ian 2019 - Curtea Constituţionala

E inadmisibil ca CCR sa constate incalcarea in masa a unor drepturi fundamentale, iar Statul sa nu ia de indata masuri de remediere

Argumentele din trecut ale Curtii Constitutionale pentru constitutionalitatea viitoarei Ordonante de urgenta in problema completelor de 5 judecatori.

Observ ca este o adevarata vanatoare de motive care ar face ca anuntata Ordonanta de urgenta a Guvernului privind repunerea in termenul de contestatie in anulare pentru toate hotararile judecatoresti pronuntate de complete nelegal constituite sa fie ba neconstitutionala (incalca Constitutia Romaniei), ba neconventionala (incalca CEDO).

S-au pus pe scotocit in arhive asociatii profesionale ale magistratilor (FJR, foarte recenta Asociatie a Procurorilor), ONG-urile rezistente din justitie (VedemJust) sau judecatori militanti pe frontul anti-Guvern (Cristi Danilet si Bogdan Mateescu).

Cercetarile lor sunt bine mediatizate de acea parte a presei care duce greul opozitiei politice in Romania, suplinind lipsa de resurse a opozitiei reale (Ziare.com, G4media ori Hotnews).

Totul a culminat cu un material revoltator, publicat pe obscura Politeia.org, dar preluat de presa centrala, prin care se instiga la nerespectarea de catre judecatori si instante a inca neadoptatei Ordonante de urgenta.

Se stabileste si un plan (suntem evident in zona de intelligence) de boicotare a ordonantei: provocarea unui Recurs in interesul legii la ICCJ, suspendarea la nivelul instantelor a aplicarii ordonantei, sesizarea de catre conducerea ICCJ a Curtii Constitutionale cu un conflict juridic de natura constitutionala. Totul sub semnul unui indemn la nesupunere juridica a judecatorilor: "Judecatori, fiti independenti! Nu aplicati OUG-uri neconstitutionale!"

In acest delir al cautarii prin documente juridice au fost scoase la suprafata si prezentate ca fiind infailibile cateva decizii ale Curtii Constitutionale, o decizie veche CEDO privind Romania (Brumarescu 1999) si o alta tot de la CEDO privind Bulgaria (Tsanova-Gecheva, 2015).

De partea cealalta, ministrul justitiei s-a limitat la a da "scurte precizari", de altfel corecte, pe Facebook.

In realitate, este nu numai constitutional, dar si obligatoriu ca Guvernul, in regim de urgenta, sa reglementeze remedii pentru incalcarile grave si sistematice ale dreptului la un proces echitabil care au avut loc la ICCJ incepand din 1.02.2014.

Necesitatea reglementarii unei repuneri in termen pentru repararea dreptului fundamental de acces la o instanta independenta, asa cum completele de 5 judecatori nu au fost, rezulta chiar din jurisprudenta Curtii Constitutionale.

Inainte de a prezenta hotararile Curtii Constitutionale, singurele care se muleaza exact pe situatia grava si exceptionala de incalcare in masa in justitie a unor drepturi si libertati fundamentale, vreau sa fac trei precizari.

Mai intai, deciziile CCR aduse in discutie de detractorii ordonantei de urgenta nu au nici o legatura cu contextul juridic actual.

Guvernul si ministrul justitiei nu au adus in discutie crearea unor noi cai de atac impotriva unor hotarari judecatoresti definitive, ci doar repunerea in termenul de exercitare a unei cai de atac care este deja prevazuta in legislatie.

Nu se creaza noi motive de contestatie in anulare si nu se adauga cu nimic la fizionomia juridica a acestei cai de atac.

Or, deciziile CCR etalate de criticii ordonantei exact la asta se refera: la obligatia constitutionala ca hotararile judecatoresti penale sa fie supuse doar acelor cai de atac existente la momentul pronuntarii ei. Calea de atac ramane aceeasi, fara nici o modificare, e contestatia in anulare asa cum era prevazuta in codul de procedura penala incepand din 1.02.2014.

Practica legislativa este plina de repuneri in termen pentru exercitarea diferitelor drepturi, fie ele substantiale fie procedurale.

In al doilea rand, repunerea in termenul de exercitare a caii de atac a contestatiei in anulare nu poate prin ea insasi sa aduca atingere principiului securitatii raporturilor juridice si autoritatii de lucru judecat.

Hotararile judecatoresti definitive nu sunt desfiintate prin simpla introducere a contestatei in anulare.

Nu legiuitorul este cel care anuleaza hotarari judecatoresti definitive, ceea ce ar fi de nepermis. Procedura solutionarii acestei cai de atac este complexa si doar instanta va stabili daca exista sau nu motive pentru anularea hotararii judecatoresti.

Repunerea in termen este singura modalitate in care drepturile sunt restabilite, si odata cu asta starea de constitutionalitate, urmand ca in urma unui proces echitabil sa se stabileasca existenta sau nu a vinovatiilor, desigur de catre justitie.

In sfarsit, asa cum am mai spus-o, chiar daca s-ar pune problema neconstitutionalitatii aplicarii retroactive a legii de procedura, ori de cate ori sunt puse in conflict doua drepturi fundamentale, legiuitorul are obligatia sa ia decizia in functie de cel care este prioritar.

Or, aici vorbim de un adevarat masacru, deliberat, al unor drepturi fundamentale intangibile, inclusiv dreptul la libertate, in timp ce de partea cealalta este principiul securitatii raporturilor juridice, nereglementat expres in Constitutie.

Intr-o democratie in care suprematia Constitutiei este garantata iar dreptul la un proces echitabil este stalpul fundamental al statului de drept nu se poate da niciodata prioritate unui interes al sistemului judiciar si anume ca hotararile lui sa ramana neschimbate.

Din fericire, tot ce am spus eu mai sus a decis deja in trecut Curtea Constitutionala.

Iata cum:

1. "Curtea retine ca principiul stabilitatii raporturilor juridice, desi nu este in mod expres consacrat de Constitutia Romaniei, se deduce atat din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit carora Romania este stat de drept, democratic si social, cat si din preambulul Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa.

Acest principiu al stabilitatii raporturilor juridice nu poate implica insa promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitati". (Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008)

2. Nota preliminara: Cititi, doar ca un exercitiu, in ceea ce urmeaza in loc de dreptul Uniunii Europene, Constitutia Romaniei si in loc de CJUE, Curtea Constitutionala.

"Curtea Constitutionala considera ca reglementarea unui mijloc procedural care sa permita reformarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de o instanta judecatoreasca, cu incalcarea dreptului Uniunii Europene, astfel cum a constatat Curtea de Justitie a Uniunii Europene, nu este de natura sa incalce nici dreptul la un proces echitabil si nici principiul securitatii raporturilor juridice. o hotarare judecatoreasca, desi definitiva si irevocabila, nu poate fi considerata legala atat timp cat se intemeiaza pe un act normativ contrar prevederilor dreptului Uniunii Europene, acestea din urma beneficiind, in virtutea art.148 alin.(2) din Constitutie, de aplicare prioritara fata de dispozitiile contrare din legile interne. Curtea a retinut in jurisprudenta sa ca principiul stabilitatii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin intermediul unei ilegalitati. Asadar, in aceasta situatie, posibilitatea revizuirii unei hotarari judecatoresti pronuntate cu incalcarea dreptului Uniunii Europene constituie singura modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit caruia fraus omnia corrumpit (frauda corupe totul, adica ce e nul trebuie sa ramana fara efecte -n.m.) Nu in ultimul rand, dreptul la un proces echitabil presupune eo ipso prezumtia de conformitate a actelor normative interpretate si aplicate de instanta judecatoreasca in actul de infaptuire a justitiei cu legislatia prioritara a Uniunii Europene.

Indiferent de optiunea legiuitorului pentru reglementarea unei anumite cai de atac ce urmareste reformarea unei hotarari judecatoresti irevocabile pronuntate cu incalcarea principiului prioritatii dreptului Uniunii Europene, indiferent de denumirea acesteia, obiectivul esential al unui astfel de mijloc procedural consta in pronuntarea unei hotarari legale si temeinice care sa reflecte adevarul, prin revenirea la starea de legalitate conforma cu acest principiu, in conditiile in care, in situatia examinata, instantei judecatoresti nu i se poate imputa savarsirea vreunei erori voluntare cu privire la starea de fapt si nici cu privire la starea de drept". (Decizia nr. 1039 din 5 decembrie 2012)

3. Nota preliminara: in cauza s-a pus problema posibilitatii incalcarii principiului neaplicarii retroactive a legii fata in fata cu principiul echitatii juridice. S-a dat prevalenta celui de-al doilea, desi neretroactivitatea a fost incalcata.

"Intr-o atare situatie, legiuitorul a avut de ales intre principiul securitatii raporturilor juridice si echitatea juridica, ambele componente fundamentale ale statului de drept.

Fiind sarcina legiuitorului sa decida carui principiu ii acorda prevalenta, acesta, fara a interveni arbitrar si tinand seama de valoarea primordiala a dreptului la viata consacrat de art. 22 alin. (1) din constitutia romaniei, a optat pentru aplicarea imediata a dispozitiilor din materia prescriptiei, mai severe, inclusiv pentru infractiuni comise anterior, pentru care termenul de prescriptie a executarii pedepsei nu s-a implinit inca.

Curtea constata ca optiunea legiuitorului privind reglementarea imprescriptibilitatii executarii pedepselor principale in cazul infractiunilor prevazute la art. 174-176 din Codul penal si al infractiunilor intentionate urmate de moartea victimei pentru care, la data intrarii in vigoare a dispozitiilor de lege criticate, nu s-a implinit termenul de prescriptie a executarii, nu are drept consecinta un prejudiciu constitutional relevant. Prin urmare, reglementarea cuprinsa in art. 125 alin. 3 din Codul penal nu incalca Constitutia, fiind compatibila cu sistemul principiilor consacrate de prevederile Legii fundamentale". (Decizia 511 din 12 decembrie 2013)

Ca o concluzie: in Romania suprematia Constitutiei este obligatorie, iar Curtea Constitutionala este garantul si singurul interpret oficial al acesteia. Situatiile juridice de incalcare a unor drepturi fundamentale constatate de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 685/2018 nu pot ramane in fiinta, iar legiuitorul are obligatia sa ia masuri pentru restabilirea drepturilor fundamentale incalcate si implicit a starii de constitutionalitate. Legiuitorul are aceasta obligatie tocmai intrucat prin ea insasi decizia CCR nu poate poate fi un remediu decat pentru dosarele pe rol.

Daca ordonanta de urgenta va fi adusa la un moment dat in atentia CCR, desigur dupa ce-si va produce efectele, aceasta nu va putea decat sa constate ca principiul stabilitatii raporturilor juridice nu poate justifica pastrarea in ordinea de drept a unor hotarari judecatoresti nule absolut si nu poate avea prevalenta fata de principiul dreptului la un un proces echitabil (consacrat constitutional, dar si in CEDO).

Mai mult, legiuitorul isi exercita si o obligatie asumata prin conventiile internationale privind drepturile omului, intrucat potrivit art 13 din CEDO "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta Conventie au fost incalcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale".

Este dreptul la remediu impotriva incalcarii drepturilor sale fundamentale pe care il are orice cetatean, cu obligatia corelativa a statului de a crea calea procedurala pentru a putea face asta.

Este inadmisibil, intr-un stat de drept, ca instanta constitutionala suprema sa constate incalcarea in masa, sistematica si deliberata a unor drepturi fundamentale, iar Statul sa nu ia de indata masuri efeciente de remediere.

Sursa: Facebook

Sursa : www.juri.ro