30 mai 2018 - Curtea Constituţionala

Decizia Curtii Constitutionale NU da dreptul Ministrului Justitiei sa revoce procurorii sefi dupa bunul sau plac, asa cum afirma unii

Decizia Curtii Constitutionale NU da dreptul Ministrului Justitiei sa revoce procurorii sefi dupa bunul sau plac, asa cum afirma unii.

La fel, argumentul ca Presedintele este votat de milioane de persoane este complet irelevant in acest context, deoarece procurorii nu sunt nici subordonati si nici sub autoritatea Presedintelui.

Ceea ce spune azi Curtea Constitutionala este ca "Presedintele Romaniei, in temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constitutie, nu are o putere discretionara proprie in cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularitatii acesteia. Rezulta ca prerogativa Presedintelui Romaniei de a revoca procurorul din functia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate si legalitate a procedurii. Astfel, Presedintele Romaniei nu are competenta constitutionala de a opune argumente de oportunitate in raport cu propunerea de revocare din functie initiata, in conditiile legii, de ministrul justitiei."

Din acest paragraf se desprind urmatoarele:

1. Propunerea de revocare nu poate fi facuta de ministrul justitiei discretionar si abuziv, ci doar "in conditiile legii".

2. La randul sau, Presedintele nu poate respinge cererea de revocare discretionar, pe motive de oportunitate.

3. Presedintele, in procedura de revocare, nu are un rol decorativ, luand doar act de propunerea de revocare venita de la ministrul justitiei, ci are dreptul si obligatia de a verifica daca procedura este legala si daca motivele invocate de ministrul justitiei se incadreaza – in fapt si in drept – in conditiile de revocare prevazute IN MOD LIMITATIV de lege.

Intr-o postare anterioara pe Facebook, din data de 18 aprilie, am explicat tocmai aceste aspecte.https://www.facebook.com/dana.girbovan.5/posts/1714924828553958

In mod evident asadar, refuzul Presedintelui Iohannis de revocare a procurorului sef DNA pe motive de oportunitate a fost unul facut cu incalcarea limitelor sale constitutionale si, din acest punct de vedere, decizia Curtii era previzibila.

Mai mult, Presedintele trebuia sa fi emis un decret la finalul procedurii de revocare, lucru pe care nu l-a facut, Constitutia prevazand in mod expres ca acesta isi exercita atributiile prin decrete.

 

In rest insa, intelesul exact al alin. 2 din decizia Curtii poate fi deslusit doar dupa ce Curtea isi va motiva decizia. Va fi interesant de vazut daca, dupa ce a refuzat deja revocarea pe motiv de oportunitate, Presedintele va mai avea dreptul sa faca o noua examinare a regularitatii si legalitatii procedurii.

Or, dimpotriva, daca prin obligatia de emitere a "decretului de revocare" Curtea a inteles ca Presedintele este in acest moment obligat sa dispuna revocarea, evaluarea sa fundamentata gresit pe oportunitate epuizandu-i dreptul de a face o noua analiza, de data aceasta pe legalitate.

In mod cert, insa, Presedintele este obligat la emiterea unui decret la finalul procedurii de revocare, aceasta obligatie derivand, de altfel, din prevederile art. 100 alin. (1) din Constitutie, care prevad ca "in exercitarea atributiilor sale, Preşedintele Romaniei emite decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenta decretului".

Refuzul Presedintelui de a fi emis un decret la sfarsitul acestei proceduri a generat un conflict constitutional negativ.

Ramane sa vedem motivarea in extenso a Curtii pentru a putea comenta mai pe larg asupra acestei decizii care, repet, in conditiile raspunsului Presedintelui la cererea de revocare facuta de ministrul justitiei, era previzibila.

Sursa : www.juri.ro