18 feb 2021 - Curtea Constituţionala

CCR respinge sesizarea care vizează combaterea evaziunii fiscale. Dispoziţiile sunt constituţionale

CCR: Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale este constituţională (modificările vizează acoperirea prejudiciului şi cauze de nepedepsire)

În şedinţa din 17 februarie 2021, Curtea Constituţională, în cadrul controlului anterior promulgării, cu majoritate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate (după conexarea celor trei sesizări cu acelaşi obiect formulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, de Guvernul României şi de Avocatul Poporului) şi a constatat că sunt constituţionale, în raport cu criticile formulate, dispoziţiile Legii privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale[1].

Precizăm că Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale nu a intrat încă în vigoare, având în vedere sesizările de neconstituţionalitate formulate anterior promulgării[2]. Potrivit Constituţiei României, dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii legii, promulgarea acesteia se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea. Prin urmare, legea va fi promulgată doar după ce instanţa de contencios constituţional va transmite către Preşedintele României decizia redactată.

Analiza formei transmise spre promulgare arată că o primă modificare importantă adusă Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale este aceea că infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 şi art. 9 se pot pedepsi ori cu închisoarea, ori cu amenda (caracter de noutate), în funcţie de cuantumul prejudiciului şi dorinţa persoanelor cercetate de a acoperi acest prejudiciu.

Astfel, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depăşeşte 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă, decizia fiind însă lăsată la aprecierea instanţei de judecată.

În schimb, dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică în mod obligatoriu pedeapsa cu amenda.

Amintim că, în prezent, indiferent de cuantumul prejudiciului, acoperirea integrală a acestuia conduce la reducerea la jumătate a limitelor prevăzute de lege pentru fapta de evaziune fiscală. Spre exemplu, în loc de închisoare de la 2 ani la 8 ani, instanţa trebuia să aplice o pedeapsă cu înschisoare cuprinsă între 1 an (minim) şi 4 ani (maxim).

O altă modificare importantă, având şi caracter de noutate absolută, vizează reglementarea unei cauze de nepedepsrire atunci când este acoperit prejudiciul produs prin comiterea faptei, indiferent de cuantumul acestuia, la care se adaugă o majorare cu 20% din baza de calcul, precum şi dobânzile şi penalităţile:

Art. 10 alin. (1 ind. 1) În cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive, prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile este acoperit integral, fapta nu se mai pedepseşte, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare.”

Totodată, alineatul următor al articolului 10, respectiv alin. (1 ind. 2), arată că dispoziţiile articolului 10 se aplică tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului. Prin urmare, odată ce Legea privind modificarea şi completarea Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale va fi promulgată nu va mai fi aplicabilă Decizia nr. 9/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin intermediul acestei decizii s-a creat interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, în sensul că reglementează o cauză de nepedepsire/reducere a limitelor de pedeapsă cu caracter personal. Altfel spus, aşa cum a arătat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu orice modalitate de recuperare a prejudiciului (ex.: intervenţia părţii responsabile civilmente sau a societăţii juridice coautoare) duce la incidenţa cauzei de nepedepsire, ci numai atitudine activă, strict personală a inculpatului, de a înlătura consecinţele infracţiunii săvârşite. Însă, aşa cum se poate observa, prin modificarea nou introdusă, cauzele de nepedepsire şi de reducere a pedepselor reglementate de articolul 10 se vor aplica tuturor inculpaţilor chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că, spre deosebire de forma actuală a art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale care permite acoperirea prejudiciului „până la primul termen de judecată”, modificările aduse stabilesc un nou termen: „până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive”. Aceasta înseamnă că prejudiciul cauzat poate fi acoperit până la finalizarea procesului penal.

Modificările aduse Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale pot fi consultate în detaliu pe site-ul Camerei Deputaţilor[3].

.....

Redăm în cele de mai jos dispoziţiile art. 61 din Codul penal care reglementează modalităţile de stabilire a amenzii, cu menţiunea că faptele de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 şi 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale stabilesc pedeapse cu închisorea mai mari de 2 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii:

Art. 61 Cod penal

(1) Amenda constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.

(2) Cuantumul amenzii se stabileşte prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile.

(3) Instanţa stabileşte numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabileşte ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

(4) Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa amenzii;

b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;

c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.

(5) Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, iar pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanţa optează pentru aplicarea acestei pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime.

(6) Fracţiile stabilite de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale zileloramendă prevăzute în alin. (4) şi alin. (5).”

 


[1] https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-17-februarie-2021/

[2] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=16750

[3] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2018/pr_354_18.pdf