06 apr 2021 - Curtea Constituţionala

CCR: Procurorii DNA nu mai pot continua cercetarea şi în cauzele disjunse

CCR a declarat neconstituţională dispoziţia legală din OUG nr. 43/2002 care permite procurorilor DNA să efectueze urmărirea penală şi în cauza disjunsă

În şedinţa din 6 aprilie 2021, Curtea Constituţională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu majoritate de voturi, a pronunţat Decizia nr. 231/2021 prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie sunt neconstituţionale.

Dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 43/2002, constatate ca fiind neconstituţionale, au următorul cuprins: „În cazul în care dispune disjungerea în cursul urmăririi penale, procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie poate continua efectuarea urmăririi penale şi în cauza disjunsă.”

Pentru pronunţarea soluţiei de admitere, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 43/2002 contravin, în esenţă, dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, consacrate de art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în considerarea faptului că acestea încalcă dispoziţiile procesual penale ce reglementează competenţa organelor de urmărire penală, care, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, constituie norme juridice cu caracter imperativ, a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii absolute.

Decizia este definitivă şi general obligatorie. Argumentele reţinute în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României.

...

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2017 (la care se face refeire în comunicat) a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. b) C.pr.pen., care nu reglementează în categoria nulităţilor absolute încălcarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială şi după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituţională.

Astfel, în conformitate cu această decizie, actele îndeplinite de organele de urmărire penală cu nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa după materie şi după calitatea persoanei sunt lovite de nulitate absolută.

...

Este de precizat că, după apariţia Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, competenţa DNA a fost limitată doar la efectuarea urmăririi penale cu privire la infracţiunile arătate în art. 13 din OUG nr. 43/2002.

În acest sens, dispoziţiile art. 13 alin. (1) din OUG nr. 43/2002 arată că sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:

a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro;

b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membrii din România ai Parlamentului European; membrul desemnat de România în Comisia Europeană; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai prim-ministrului; membrii şi auditorii publici externi din cadrul Curţii de Conturi a României şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilieri judeţeni; prefecţi şi subprefecţi; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţi; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi al societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 293 şi 294 din Codul penal.

Concluzia ar fi aceea că [potrivit art. 13 alin. (1) din OUG nr. 43/2002] este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuarea urmăririi penale pentru infracţiunile de corupţie şi pentru infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, astfel cum sunt reglementate prin Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, atunci când aceste fapte de corupţie au fost săvârşite în condiţiile şi de persoanele enumerate în mod expres la literele a) şi b) ale art. 13 alin. (1) din OUG nr. 43/2002.

...

De asemenea, în cuprinsul art. 13 alineatul (2) din OUG nr. 43/2002 se precizează că infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceste infracţiuni fiind reglementate prin dispoziţiile art. 18 ind. 1 - 18 ind. 5 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

...

Nu în ultimul rând, art. 13 alineatul (3) din OUG nr. 43/2002 arată că sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute la art. 246, art. 297 şi art. 300 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro:

  • art. 246 C.pen. reglementeaza infracţiunea de „Deturnare a licitaţiilor publice” (fapta de a îndepărta, prin constrângere sau corupere, un participant de la o licitaţie publică ori înţelegerea între participanţi pentru a denatura preţul de adjudecare);
  • art. 297 C.pen. reglementeaza infracţiunea de „Abuz în serviciu” (fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice);
  • art. 300 C.pen. reglementeaza infracţiunea de „Uzurpare a funcţiei” (fapta funcţionarului public care, în timpul serviciului, îndeplineşte un act ce nu intră în atribuţiile sale, dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în art. 297 C.pen.).