Parchetul General, după domnia lui Lazăr Augustin de la Alba, nu s-a schimbat cu nimic în apucături. Deşi nu mai există blestematul de protocol cu SRI, declarat neconstituţional, semnat la vremea aceea chiar de actualul Procuror general al PICCJ, Gabriela Scutea, Parchetul Înaltei Curţi continuă să forţeze deschideri de dosare precum cel privind scurgerile de informaţii de la şedinţa Comitetului Naţional pentru Situaţii de Urgenţă. Ruşinos. Scandalos!

Când te uiţi la câtă ură, prostie şi sclavie există la un loc fix prin clădirea din Piaţa Constituţiei, pentru că unii – chiar şi fără protocol – sunt capcanaţi în apartenenţa la diverse constelaţii – nu poţi să nu simţi greaţă. Şi nevoia de o limonadă concrentrată. Eu asta am simţit. În timp ce ţara arde în focarul european al coronavirusului, când specialiştii – microbiologi, virusologi, medici şi asistente şi Raed Arafat nu dorm, nu mănâncă, uită să bea şi apă doar ca să ia măsuri cât mai bune pentru a nu răspândi acest nenorocid de COVID 19, la Secţia de urmărire penală, procurorii aflaţi sub noua conducere unsă de Klaus Iohannis s-au gândit că e momentul să le pună căluş în gură tuturor celor de la care întreaga naţiune aşteaptă sfaturi, aşteaptă răspunsuri şi informaţii noi. L-au pus. Deunăzi, după ce a apărut comunicatul PICCJ prin care se anunţa deschiderea acestui dosar, prof. dr. Adrian Streinu Cercel, unul dintre puţini avizaţi să vorbească public despre acest CORONA, să informeze, să dea răspunsuri la intrebările oamenilor care mai de care mai panicaţi de perioada pe care cu toţi o traversăm, A DECIS SĂ TACĂ!

“Nu voi mai vorbi public deloc în următoarea periodă. Parchetul General trebuie să-şi ceară scuze,” a declarat prof.dr. Streinu Cercel la Antena 3. Îi dau dreptate. Perfectă dreptate. După ce că asistarăm, recent, la arestarea si apoi punerea sub control judiciar a renumitului chirurg Mircea Beuran taman când ţara are nevoie de specialişti de marcă ce pot să salveze vieţi, acum asistăm la un dosar făcut cu dedicaţie pentru cei fac parte din Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. În frunte cu Raed Arafat.

Pe lângă faptul că se vede de la o poştă cum - pe metoda Pârlog, despre care ştie toată lumea cum a deschis dosarul 10 august şi întâlnirea la o bere între magistraţi şi jurnalişti, autosesizându-se pentru că aşa au conceput lobii lui frontali – s-a deschis şi acest dosar, mă întreb dacă domnii de la SUPC sunt doar purtători de substanţă cenuşie, nu şi consumatori de neuroni. Păi, măi dragilor, cum să încerci să învinovăţeşti pe cineva din DSU că a scurs către presă informaţii secrete sau nedestinate publicităţii în acest caz? Voi aţi luat-o razna? Întreb, nu dau cu parul. Poate că da, şi atunci e de înţeles. Poate că e de vină coronavirusul şi nu aţi fost testaţi!

Ca să fii acuzat de aşa ceva, trebuie musai ca informaţia pe care tu o “scurgi” în spaţiul public să aibă caracter secret sau să fie cu adevărat nedestinată publicităţii, ia asta nu voi decideţi, ci emitentul. Un document care are caracter secret, fie că e de serviciu, de stat sau strict secret, este de la bun început lucrat pe un calculator înregistrat în evidenţele instituţiei, lucrătorul care procesează documentul intră cu parolă personală, iar acest document are de la bun inceput marcaje de securizate pe el. Inclusiv cele nedestinate publicităţii. Marcaje de securitate. Cum ar fi “ATENŢIE, document de uz intern, care conţine date nedestinate publicităţii sau persoanelor neautorizate, ori care nu au necesitatea de a cunoaşte”. Ori, ceea ce zice acuma Parchetul, că ar fi vorba de informaţii nedestinate publicităţi, este o glumă proastă. O porcărie. De unde ştiau ei, domnii procurori, autosesizatul sau autosesizata, dacă documentul respectiv avea marcaj de securitate, ca să deschidă urmarire penală in rem? Eu zic că nu avea. Din simplul motiv că hotărârea respectivă a fost dată publicităţii, iar ceva ce este destinat de la bun început publicităţii, diseminării în spaţiul public, în faza de draft nu poate fi decât tot nesecurizat. Se lucra pe el în vederea realizării formei finale, care a şi fost dată publicităţii.

Una peste alta, pentru ca informaţia servită cetăţenilor prin comunicat să aibă şi o bomboană plină de coronavirus pe colivă, PICCJ a anunţat  atunci, joia trecută, că informaţiile transmise (adică draftul Hotărârii nr.8 din 9.03.2020 nu era forma finală şi documentul nu fusese încă aprobat de CNSSU) “au creat o stare de panică şi confuzie la nivel naţional”. Pe buneeee? Eu nu am simţit nicio panică, nici alţii, aş fi aflat şi eu ca orice jurnalist cu ştate vechi în profesie. Poate o fi având doamna Scutea instalat la Parchetul General un aparat de măsurare a panicii în populaţie şi îl ţine ascuns. Sau, s-o fi panicat Ionuţ Şandru –până astă seară şef al SUPC şi, cu mâna tremurândă şi pulsul scăzut a reuşit totuşi să deschidă acest dosar…cine ştie? La ordinul cui?

Concluzia mea este că o mizerie de genul acestui dosar menit să compromită anumite persoane nu va ţine în nicio instanţă. Mă întreb, în final, unde era doamna Scutea când doamna Laura Codruţa Kovesi trimitea de pe mail-ul personal pe mail-ul unor jurnalişti informaţii nedestinate publicităţii dintr-un dosar aflat în faza de cercetare penală? Nu era adjunct al doamnei prosecutor Kovesi? Şi cum de atunci nu s-a sesizat nimeni? Căci acolo chiar puteam vorbi despre încălcarea legii, nu? Dragii mei, voi ce credeţi? E România o ţară normală, cu o justiţie normală? Că eu o văd din ce în ce mai anormală. Dacă am fi în avion, cred că ar semăna din ce în ce mai mult cu un zbor deasupra unui cuib de cuci!