15 mar 2019 - Parchete

Kovesi, intalnire de gradul zero la biserica

Fosta sefa DNA Laura Kovesi (foto 1) a avut recent o intalnire de gradul zero la biserica.

Kovesi a fost interpelata de catre sotia unui procuror a carui cariera si viata personala au avut de suferit din cauza Directiei Nationale Anticoruptie. Trimis in judecata si denigrat atat prin comunicatele DNA, cat si prin articolele din presa favorabila parchetului anticoruptie, procurorul a fost achitat si la fond, si la apel, prin decizii unanime ale completelor de 3, respectiv de 5 judecatori ai ICCJ.

Mai precis, este vorba despre procurorul Ionel Tudosan, fost procuror DIICOT, pensionat in ianuarie 2019. Acesta a fost trimis in judecata in iunie 2015 de catre DNA pentru o presupusa fapta de complicitate la santaj, apoi achitat de Inalta Curte de Casatie si Justitie atat la fond, cat si la apel.

Intr-un mesaj publicat pe Facebook vineri, 15 martie 2019, magistratul a relatat cum sotia acestuia a intalnit-o pe Kovesi intr-o biserica din Bucuresti si i-a spus ca, desi nu o priveste ca pe un om, „din acel moment o iarta, urandu-i sa-si implineasca toate dorintele”.

Postarea completa a lui Ionel Tudosan:

„Cand Dumnezeu vrea sa-ti „incurce” gandurile, atunci alege cele mai neobisnuite cai, lasandu-te sa alegi drumul pe care-l vei urma!

Iar alegerea nu este nicidecum simpla.

De ce imi astern aici gandurile?

Poate in speranta ca voi gasi aici un sfat intelept

Sa ma explic.

Niciodata nu am facut un secret din faptul ca, in urma cu mai multi ani, deranjand probabil interese meschine pe care nu le cunosc inca, anumite persoane din cadrul D.N.A.-ului, folosindu-se de metode total neprocedurale si chiar abuzive, au reusit sa ma inlature din functia de procuror la DIICOT, la acea data sef la structura de securitate, prin trimiterea mea in judecata pentru savarsirea unei pretinse fapte infractionale.

Dupa exact 3 ani completele de 3 si, respectiv, 5 judecatori de la ICCJ, in unanimitate, mi-au declarat nevinovatia fiind astfel devoalata inscenarea facuta de catre DNA.

Este usor de imaginat calvarul prin care am trecut in toata aceasta perioada, despartirea de familie, lipsa mijloacelor materiale, indepartarea de copiii mei, unul parasind chiar tara, lipsa posibilitatii de a ingriji mama si bunica, ambele bolnave si aflate undeva la tara, in cele din urma acestea decedand.

Dar cel mai mult m-a afectat lipsa increderii oamenilor in mine, imaginea, onoarea si demnitatea mea fiindu-mi terfelite in ultimul hal de catre DNA, prin comunicatele facute si preluate si multiplicate in toate ziarele de „casa”, la un interval regulat de timp. Cu fel de fel de titluri care mai de care mai denigratoare.

Si, ca orice om normal, pentru tot acest calvar i-am considerat raspunzatori pe procurorul de caz, Iorga Moraru, pe seful de sectie care i-a confirmat rechizitoriul, seful DNA, Laura Codruta Kovesi, care a intocmit si publicat comunicatele, si procurorul de sedinta.

Desi niciodata nu m-am rugat in acest sens, la scurt timp dupa aceea, procurorului Iorga Moraru Mihaela i s-a intamplat ceea ce presupun ca toata lumea stie, fiind aproape sa-si piarda si copilul, iar despre Kovesi nu mai amintesc.

Asadar, pentru mine, aceste persoane intruchipau raul absolut, de vreme ce, stiind ca sunt nevinovat, cu buna stiinta au procedat asa cum au procedat, neputand nici macar sa ma gandesc la ei cu oarece bunavointa.

Aseara insa am invatat o lectie dumnezeiasca, lectie venita din partea sotiei mele.

Fiind de felul ei o persoana cu profunde convingeri religioase, aseara a mers la un schit din mijlocul Bucurestiului, pentru a se ruga Domnului, pentru cele doar de ea stiute.

In timpul rugaciunii, uitandu-se mai atent la persoanele din interior, foarte putine de altfel, a recunoscut-o pe Laura Codruta Kovesi, fostul procuror sef al DNA, aflata acolo, probabil, tot pentru a se ruga.

Cu toate nenorocirile care ni se intamplasera in ultima vreme, sotia mea a avut taria sa mearga la Kovesi, sa-i spuna ca este una din putinele persoane din aceasta lume pe care nu o privea ca pe un om, dar ca, desi ea ne-a facut cel mai mare rau din viata noastra, fara a ne cunoaste, din acel moment o iarta, urandu-i sa-si implineasca toate dorintele!

Aceasta-i lectia primita de la sotia mea, insa nu stiu daca si eu pot si vreau sa procedez asemenea ei.

Stiu ce o sa-mi spuneti: ca numai iertand imi pot regasi linistea si numai asa pot merge mai departe cu constiinta impacata.

Dar eu toata viata mea am cautat dreptatea, oricui i s-ar fi cuvenit ea, iar acum ma vad pus in postura de a renunta (daca nu procedez la intocmirea tuturor demersurilor legale necesare ci, dimpotriva, acord iertarea celor vinovati) la acest principiu dupa care m-am ghidat mereu!

Si cum o sa fie viata mea de acum inainte daca procedez in acest sens?

Cum sa fac si ce sa fac?

O singura certitudine am:

Langa mine si alaturi de mine am un om adevarat, sotia. Si-i multumesc acum ca este alaturi de mine!

Iar voua, intrucat va consider cu adevarat prieteni, chiar daca pe unii nu va cunosc, va rog si va cer sa ma indrumati.

Pentru ca un mare neajuns al meu a fost sa am incredere in oameni.

Va multumesc anticipat si sa auzim doar de bine!”

Sursa : www.juri.ro