Avocatul Adrian Toni Neacsu (foto) comenteaza unul dintre cele mai mai fierbinti cazuri, cel al lipsei completelor specializate la Inalta Curte de Casatie si Justitie, caz care se afla in analiza CCR.

Neacsu a argumentat vineri, 19 aprilie 2019, de ce „este usor previzibila” decizia pe care o va lua Curtea Constitutionala a Romaniei in ceea ce priveste completurile specializate in materie de coruptie de la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Amintim ca vicepresedintele Camerei Deputatilor Florin Iordache a sesizat CCR cu un conflict juridic de natura constitutionala generat de faptul ca instanta suprema nu a constituit completuri specializate in judecarea faptelor de coruptie, in ciuda obligativitatii in acest sens instituite de articolul 29 din Legea nr. 78/2000: „Pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in prezenta lege, se constituie complete specializate”. Decizia a fost amanata de doua ori, urmand sa se dea in 20 mai 2019.

In acest context, Adrian Toni Neacsu atrage atentia ca

Inalta Curte a recunoscut ea insasi – chiar daca indirect – necesitatea infiintarii de completuri specializate, in scrisoarea adresata Curtii Constitutionale, unde Cristina Tarcea se refera la existenta unor astfel de completuri in tarile Uniunii Europene unde legea obliga la instituirea lor.

Alt argument invocat de fostul judecator si membru CSM este numarul ridicat de instante romanesti (37 de tribunale si 13 curti de apel) care au respectat art. 29 din Legea 78/2000 si si-au infiintat completuri specializate.

Tarcea nu scapa de ironia lui Neacsu nici in legatura cu episodul petrecut in fata CCR, cand, intrebata de catre un judecator constitutional daca mai este in vigoare amintitul articol, sefa ICCJ a afirmat: „Nu pot raspunde la aceasta intrebare decat daca presedintele ICCJ Tarcea intra in conflict cu judecatorul Tarcea”.

Postarea de pe Facebook a lui Adrian Toni Neacsu:

„Daca la Curtea Constitutionala se va lua o decizie juridica, intemeiata doar pe analiza constitutionala, decizia este usor previzibila: exista conflict prin neaplicarea de catre ICCJ a unor legi in vigoare ale Parlamentului, clare si obligatorii. Textul de lege obligatoriu neaplicat de catre ICCJ, in acest fel sfidandu-se autoritatea legiuitoare constitutionala si declansandu-se un conflict de natura constitutionala, este urmatorul: "Pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in prezenta lege, se constituie complete specializate" (art. 29 din Legea nr. 78/2000). ICCJ judeca in prima instanta cauze de coruptie, astfel incat era obligata sa constituie complete specializate, cu atat mai mult cu cat art. 19 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 arata ca la ICCJ functioneaza numai complete specializate, iar nicidecum complete asa zis comune sau generaliste.

Argumentul gasit de conducerea ICCJ este chiar cel care, din punctul meu de vedere, va cantari cel mai mult in admiterea sesizarii: daca propria ta lege de organizare si functionare (Legea nr. 304/2004) iti permite sa infiintezi complete specializate, iar o alta lege, speciala si derogatorie, (Legea nr. 78/2000, cu modificari ulterioare) te obliga sa infiintezi complete specializate pentru coruptie, atunci refuzul tau de a proceda astfel este o nesocotire intentionata si asumata a vointei legiutorului iar nu o simpla interpretare gresita a legilor.

Toate punctele de vedere trimise la CCR zilele acestea, dincolo de interpretarile subiective aparute in presa, nu fac decat sa confirme gravitatea incalcarii de catre ICCJ a unor norme de organizare judecatoreasca obligatorii.

Intrebarea fundamentala a fost adresata in sedinta publica de catre unul dintre judecatorii constitutionali catre Presedintele ICCJ: "apreciati ca art 29 din Legea 78/2000 este in vigoare?". Stiti ce a raspuns d-na presedinte ICCJ: "nu pot raspunde la aceasta intrebare decat daca presedintele ICCJ Tarcea intra in conflict cu judecatorul Tarcea." Altfel spus, institutional si formal, ca parte interesata sa se respinga sesizarea, ICCJ nu putea sustine aberatia juridica potrivit careia aceste dispozitii legale nu sunt in vigoare si nu sunt obligatorii. Pe persoana fizica, fie ea si de judecator la ICCJ, poti sustine orice.

Ei bine, cine intelege cat de cat caracterul obligatoriu al unei legi in vigoare, intelege si ca adresa Consiliului Superior al Magistraturii catre CCR cu privire la modul de aplicare de catre sistemul judiciar a dispozitiilor art 29 din Legea 78/2000 anticipeaza solutia CCR. 13 curti de apel din 14 si 37 de tribunale din 41 au aratat ca dispozitiile art. 29 din Legea nr. 78/2000 sunt in vigoare si obliga la infiintarea completelor specializate. CSM-ul insusi sustine acelasi lucru; legea speciala obliga la infiintarea completelor specializate pentru judecarea faptelor de coruptie la toate instantele care judeca astfel de cauze in fond.

Scrisoarea ICCJ prin care arata care este situatia la nivelul instantelor supreme din UE nu face decat sa confirme odata in plus ceea ce stiam: acolo unde legea nationala obliga la infiintarea unor complete specializate aceasta este respectata de catre instantele nationale, incepand cu instanta suprema a acelei tari (ICCJ insasi da exemplul Austriei).

Ca niciodata, pozitia ICCJ in dosarul de la ICCJ nu a mai fost aparata tehnic de asociatii profesionale ale magistratilor, cu exceptia punctului de vedere, politic iar nu juridic, exprimat de un oarecare ONG pe nume VedemJust (n.r. al judecatorului Vasilica Danilet, de la Tribunalul Cluj).

Singura necunoscuta, strict din puncte de vedere juridic, este daca decizia se va lua astazi sau pe 7 mai, de exemplu.

Decizia de astazi a CCR este o sansa pentru constitutionalizarea pe viitor a functionarii ICCJ, instanta care in ultimii 15 ani s-a situat deasupra legilor si regulilor de organizare ale celorlalte instante judecatoresti, nicidecum pentru asigurarea unor castiguri in dosare concrete aflate pe rol. Pentru aceste dosare, si mai ales pentru cel la care se gandeste toata lumea, decizia CCR, indiferent cum o fi ea, este doar o etapa oarecare in strategiile apararii. Acesta este motivul pentru care de exemplu de data aceasta nu am mai formulat un amicus curiae in sustinerea admiterii cererii Parlamentului”.