10 oct 2019 - ICCJ

MOTIVAREA CCR PRIVIND REFUZUL INALTEI CURTI DE A CONSTITUI COMPLETE SPECIALIZATE IN JUDECAREA CAUZELOR DE CORUPTIE- “Argumentul nu poate fi acceptat”

Lumea Juridica prezinta motivarea Deciziei 417/2019 privind cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlamentul Romaniei, pe de alta parte, conflict constand in refuzul explicit al celei dintai autoritati publice de a aplica o lege adoptata de Parlament si substituirea in acest mod, implicit, autoritatii legiuitoare prin neconstituirea in cadrul Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie de completuri de judecata specializate pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor de coruptie si a infractiunilor asimilate, prevazute de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, de la data modificarii art.29 alin.(1) din lege prin Legea nr.161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei si pana in prezent, cerere formulata de presedintele Camerei Deputatilor .

Reprezentantul presedintelui Camerei Deputatilor a aratat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a refuzat sa constituie completurile specializate sa judece in prima instanta infractiunile de coruptie ce fac obiectul Legii nr.78/2000, prevazute de art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, generand, astfel un conflict juridic de natura constitutionala. Se apreciaza ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru constatarea acestui conflict, atat cele de forma, cat si cele de fond, si, ca urmare, se solicita si indicarea conduitei constitutionale pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie trebuie sa o urmeze, precum si corectarea efectelor generate de incalcarea art.29 din Legea nr.78/2000. Se considera ca acest conflict este evident, tocmai prin refuzul aplicarii legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. S-a aratat ca prin acest refuz sunt lipsite de efecte dispozitiile obligatorii ale legii emise de Parlament, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii. Daca inainte de modificarea Legii nr.78/2000 prin Legea nr.161/2003 constituirea unor asemenea completuri specializate era o chestiune facultativa, dupa adoptarea respectivei legi constituirea a devenit obligatorie. Prin urmare, constituirea acestor completuri a devenit obligatorie pentru judecata in prima instanta la nivelul tuturor instantelor judecatoresti, inclusiv la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Extras din decizia ICCJ:

“Argumentul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit caruia reglementarile din domeniul salarizarii magistratilor ar demonstra ca la nivelul acesteia nu se impunea constituirea de completuri specializate in materia Legii nr.78/2000, nu poate fi acceptat. Faptul ca art.28 alin.(5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.43/2002, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.8 din Legea nr.601/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.24/2004 privind cresterea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1227 din 20 decembrie 2004, prevede ca presedintele, vicepresedintele, presedintii de sectii si judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pe de o parte, si judecatorii care compun completurile de judecata specializate in infractiunile de coruptie - potrivit art.29 din Legea nr.78/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, pe de alta parte, beneficiaza de un spor de 40% la indemnizatia de incadrare bruta lunara nu demonstreaza ca aceste completuri specializate functionau numai la nivelul instantelor inferioare.

Optiunea legiuitorului de a acorda acest spor tuturor judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, indiferent de natura cauzelor judecate, nu implica inaplicabilitatea art.29 din Legea nr.78/2000 la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Extinderea acordarii sporului mentionat nu constituie un argument in sensul ca la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu trebuiau constituite astfel de completuri, ci reprezinta o problema distincta, de politica salariala raportata la gradul profesional maxim al judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce nu pune in discutie, spre exemplu, obligatia Colegiului de conducere al inaltei Curti de Casatie si Justitie de constituire a acestora. A justifica refuzul aplicarii unui text de lege referitor la crearea unor completuri specializate printr-un argument ce valorifica o optiune legislativa de salarizare a magistratilor este inacceptabil. Curtea retine ca acordarea sporurilor se realizeaza in functie de anumite criterii, insa din aceasta situatie premisa nu se poate stabili nicio concluzie in sensul ca la inalta Curte de Casatie si Justitie ar exista sau nu completuri specializate in domeniul Legii nr.78/2000. Art.29 din Legea nr.78/2000 stabileste acest lucru, vointa legiuitorului fiind, asadar, expresa, directa si neechivoca in privinta constituirii completurilor specializat. Textul legal referitor la salarizarea acestor judecatori nu face altceva decat sa acorde sporul antereferit judecatorilor care compun completurile de judecata specializate in infractiunile de coruptie. Faptul ca acest spor este extins pentru toti judecatorii inaltei Curti de Casatie si Justitie nu demonstreaza ca la aceasta instanta nu ar trebui constituite completuri specializate; mai mult, acest aspect ce tine de politica de salarizare a legiuitorului nu are nicio contingenta cu problema completurilor specializate, aspectele normate fiind diferite.

In ceea ce priveste sanctiunea judecarii unei cauze de un complet specializat in conditiile in care competenta revenea unuia nespecializat este nulitatea absoluta [a se vedea Deciziile nr.328 din 20 ianuarie 2004, nr.1052 din 24 februarie 2004, nr.1436 din 12 martie 2004, nr.3395 din 18 iunie 2004, nr.401 din 19 ianuarie 2005 si nr.32 din 5 ianuarie 2005, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala]. Prin urmare, si viceversa, respectiv judecarea unei cauze de un complet nespecializat in conditiile in care competenta revenea unuia specializat, atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotararii astfel pronuntate. (…)

Analizand cadrul legislativ reprezentat de Legea nr.78/2000, Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.826 din 13 septembrie 2005, Legea nr.304/2004 privind organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.827 din 13 septembrie 2005, si Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.628 din 1 septembrie 2012, Curtea constata ca nicio prevedere a acestora nu consacra specializarea de drept a judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materia judecarii infractiunilor de coruptie, din contra, prevazand ca se constituie completuri specializate rezulta o obligatie corelativa de determinare a specializarii si de specializare a acestora/ a unora dintre acestia. Curtea nu exclude ca toti judecatorii, prin prisma experientei lor profesionale/ formarii profesionale, sa fie specializati in aceasta materie, insa acest aspect trebuie determinat si constatat ca atare, neexistand o prezumtie simpla in sensul ca acestia sunt specializati. (…)

Curtea retine ca chiar daca toti judecatorii Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie ar putea fi considerati, prin parcurgerea primei etape antereferite, ca fiind specializati in materia infractiunilor reglementate de Legea nr.78/2000 si ar putea intra, astfel, in compunerea completurilor specializate, in prima instanta, avand, asadar, aptitudinea profesionala de a judeca infractiuni reglementate de Legea nr.78/2000, nu inseamna, totusi, ca toate completurile in care acestia sunt desemnati au si competenta de a judeca infractiunile antereferite. Din contra, legea este foarte clara in sensul ca trebuie constituite completurile specializate care sa judece in materia infractiunilor reglementate de Legea nr.78/2000. Faptul ca toti judecatorii sunt specializati nu inseamna decat ca alegerea componentei completurilor se va face dintre toti acestia. Insa, posibilitatea abstracta a judecatorului de a face parte din completurile specializate si constituirea acestora, prin actul Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sunt doua chestiuni distincte, dar complementare, iar lipsa constituirii completurilor specializate nu poate fi acoperita de un argument paleativ in sensul ca infractiunea reglementata de Legea nr.78/2000 a fost judecata de un complet cu competenta generala compus din judecatori care ar fi putut face parte dintr-un complet specializat, care nu a fost constituit pana in anul 2019.

Prin urmare, Curtea constata ca, indiferent cum era stabilita specializarea judecatorilor, oricum era obligatorie organizarea completurilor specializate, cu consecinta ca numai aceste completuri sa aiba competenta exclusiva sa judece, in prima instanta, in materia infractiunilor reglementate de Legea nr.78/2000. Asadar, raportat la cauza de fata, se constata ca pana la adoptarea Hotararii Colegiului de conducere nr.14 din 23 ianuarie 2019 conditiile prevazute la par.146 din prezenta decizie nu au fost indeplinite nici macar formal, iar dupa adoptarea acesteia conditiile au fost indeplinite exclusiv formal, fara a raspunde cerintelor prevazute de art.20 din Conventia penala privind coruptia in sensul unei reale specializari a unui numar limitat de completuri pentru combaterea eficienta a coruptiei. (…)

Prin urmare, pentru perioada 21 aprilie 2003 - 22 ianuarie 2019, nu pot fi considerate toate completurile de 3 judecatori ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca fiind specializate in sensul art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum se acrediteaza prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.14 din 23 ianuarie 2019. Aceasta hotarare, prevazand faptul ca 'aproba functionarea in continuare a completurilor specializate', nu face altceva decat sa infiinteze pentru viitor completuri specializate; in schimb, aceasta hotarare este de natura a induce in eroare justitiabilii prin faptul ca acrediteaza ideea potrivit careia ar fi existat o constituire anterioara a acestor completuri pentru a sustine ideea de continuitate a lor, mai exact ca ele ar fi existat si in trecut, ceea ce, in mod evident, este fals.

In concluzie, Curtea constata ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a refuzat aplicarea unei legi in vigoare, adoptata de Parlament, ceea ce denota o opozitie/ contracarare a politicii legislative. Rezulta ca, in aceste conditii, Inalta Curte de Casatie si Justitie si-a arogat o competenta ce transcende interpretarii si aplicarii legii, in sensul art.126 alin.(1) din Constitutie, din moment ce a interferat si, pe cale de consecinta, a adus atingere rolului Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii, prevazut de art.61 alin.(1) din Constitutie coroborat, raportat la specificul cauzei, cu art.126 alin.(2) si (4) din Constitutie. (…)Admite sesizarea formulata de presedintele Camerei Deputatilor si constata ca a existat un conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament, pe de o parte, si Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de alta parte, generat de neconstituirea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a completurilor de judecata specializate pentru judecarea in prima instanta a infractiunilor prevazute in Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, contrar celor prevazute de art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003.

Cauzele inregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si solutionate de aceasta in prima instanta anterior Hotararii Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.14 din 23 ianuarie 2019, in masura in care nu au devenit definitive, urmeaza a fi rejudecate, in conditiile art.421 pct.2 lit.b) din Codul de procedura penala, de completurile specializate alcatuite potrivit art.29 alin.(1) din Legea nr.78/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.161/2003”. Decizia CCR

Sursa : www.juri.ro