18 dec 2019 - ICCJ

CCR, CARTONAS ROSU PENTRU INALTA CURTE - “Nu exista criterii obiective si rationale care sa justifice diferenta de tratament juridic”

Lumea Juridica prezinta Decizia 590/2019 a Curtii Constitutionale referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 469 alin.(3) din Codul de procedură penala, in interpretarea data prin Decizia nr. 13 din 3 iulie 2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie –Completul competent sa judece recursul in interesul legii.In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, se sustine ca dispozitiile art.469 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care dupa admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, dosarul nu se poate repartiza judecatorului de camera preliminara, ci doar instantei de judecata. Se arata ca solutia anterior mentionata este de natura a discrimina categoria justitiabililor in privinta carora este redeschis procesul penal, ca urmare a judecarii in lipsa, in raport cu celelalte categorii de justitiabili din dosarele penale, intrucat ii lipseste pe cei dintai de dreptul de a fi prezenti la judecarea in toate etapele procesuale a propriei cauze, ca urmare a desfiintarii hotararii judecatoresti anterior pronuntate.Extras din decizia CCR:

“Obiectul camerei preliminare il constituie, potrivit art.342 din Codul de procedura penala,verificarea, dupa trimiterea in judecata, a competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si verificarea legalitatii administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala. Asa fiind, rolul camerei preliminare este acela de filtru al aspectelor ce vizeaza in mod exclusiv legalitatea actelor efectuate in cursul urmaririi penale, care au dus la emiterea de catre procuror a dispozitiei de trimitere in judecata. Aceasta verificare se realizeaza intre momentul trimiterii in judecata si cel al inceperii judecatii. In cursul acestei proceduri nu este analizata temeinicia acuzatiei penale sau a probelor, motiv pentru care procedura de camera preliminara nu se finalizeaza cu solutionarea raportului penal de conflict, ci cu dispunerea inceperii judecatii pe fond a cauzei sau cu restituirea cauzei la parchet, conform art.346 din Codul de procedura penala. Avand in vedere prezenta procedurii camerei preliminare in arhitectura procesului penal, dupa inceperea judecatii, nu mai este posibila contestarea legalitatii probelor administrate in cursul urmaririi penale si nici restituirea cauzei la parchet pentru neregulamentara intocmire a rechizitoriului, pentru excluderea tuturor probelor sau in situatia in care procurorul solicita restituirea dosarului. Pentru aceste motive, asigurarea prezentei inculpatului in procedura camerei preliminare este deo extrema importanta, pentru garantarea drepturilor si intereselor procesuale ale acestuia referitoare la contestarea competentei si a legalitatii sesizarii instantei, precum si la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor in etapa urmaririi penale. Per a contrario, inceperea etapei judecatii in lipsa asigurarii drepturilor anterior mentionate este de natura a priva inculpatul de posibilitatea invocarii exceptiilor referitoare la aspectele enumerate in cuprinsul art.342 din Codul de procedura penala, exceptii ce nu mai pot fi formulate dupa incheierea procedurii camerei preliminare. Prin urmare, neasigurarea prezentei inculpatului in etapa camerei preliminare, urmata de inceperea judecatii, implica incalcarea dreptului acestuia la aparare si a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate la art.21 alin.(3) si art.24 din Constitutie si la art.6 din Conventie. 28. In acest sens, Curtea Constitutionala a retinut, prin Decizia nr.641 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.887 din 5 decembrie 2014, paragraful 40, ca legalitatea administrarii probelor este strans si exclusiv legata de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal. Asadar, prin continutul dispozitiilor care reglementeaza camera preliminara, prin solutiile care pot fi dispuse, sunt prevazute criteriile in baza carora se stabileste daca procedura in cursul urmaririi penale a avut caracter echitabil pentru a se putea proceda la judecata pe fond. Avand in vedere aceste aspecte, Curtea a constatat ca procedura desfasurata in camera preliminara este deosebit de importanta, avand o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis . Referitor la dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, prin Hotararea din 12 noiembrie 2002, pronuntata in Cauza Döry impotriva Suediei, paragraful 37, ca dreptul la un „proces public” garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie implica, in mod necesar, dreptul la o 'sedinta de judecata'. De asemenea, prin Hotararile din 28 iunie 2005 si 1 martie 2006, pronuntate in Cauzele Hermi impotriva Italiei, paragrafele 58-59, si Sejdovic impotriva Italiei, paragrafele 81 si 84, Curtea de la Strasbourg a retinut ca nu este clar cum si-ar putea un acuzat exercita dreptul garantat in mod expres de art. 6 paragraful 3 lit. c), d) si e) din Conventie, si anume dreptul „sa se apere el insusi”, in cazul in care nu este prezent la proces si ca obligatia de a garanta acuzatului dreptul de a fi prezent in sala de sedinta este unul dintre elementele esentiale ale dreptului la un proces echitabil. Tot prin Hotararea pronuntata in CauzaSejdovic impotriva Italiei, paragraful 82, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca, desi o procedura care se desfasoara in absenta inculpatului nu este in sine incompatibila cu art. 6 din Conventie, se produce totusi o denegare de justitie atunci cand asupra cauzei unui individ condamnat in absentianu se poate pronunta ulterior decat o instanta, dupa ce acesta va fi audiat, cu privire la temeinicia acuzatiei in fapt si in drept, atunci cand nu s-a stabilit ca a renuntat la dreptul de a se prezenta si de a se apara sauca a avut intentia de a se sustrage justitiei.Totodata, pentru a sublinia importanta asigurarii dreptului prevazut la art.6 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, prin Hotararea pronuntata in Cauza Hermi impotriva Italiei, paragrafele 73 si 74, si cea pronuntata in Cauza Sejdovic impotriva Italiei, paragrafele 86 si 87, ca nici litera, nici spiritul normei conventionale anterior mentionate nu impiedica o persoana sa renunte de bunavoie la garantiile unui proces echitabil in mod expres sau tacit. Totusi, pentru a fi luata in considerare, din perspectiva Conventiei, renuntarea la dreptul de a lua parte la sedinta de judecata trebuie sa fie stabilita in mod neechivoc si sa fie sustinuta de un minim de garantii corespunzatoare gravitatii sale; in plus, aceasta renuntare trebuie sa nu fie contrara niciunui interes public important. Prin aceeasi jurisprudenta, s-a constatat ca, inainte sa se considere ca un acuzat a renuntat implicit, prin comportamentul sau, la un drept important din perspectiva art. 6 din Conventie, trebuie sa se stabileasca faptul ca putea sa prevada in mod rezonabil consecintele actelor sale.In fine, prin Hotararea din 12 aprilie 2011, pronuntata in Cauza Adrian Constantin impotriva Romaniei, paragraful 19, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca, in materie penala, o informare precisa si completa cu privire la acuzatiile aduse unei persoane, si deci cu privire la incadrarea juridica pe care instanta o poate retine impotriva sa, este o conditie esentiala a echitatii procedurii si ca dreptul de a fi informat cu privire la natura si cauza acuzatiei trebuie analizat in lumina dreptului acuzatului de a -si pregati apararea. In acelasi sens, prin Hotararea din 18 martie 1997, pronuntata in Cauza Mantovanelli impotriva Frantei, paragraful 33, Curtea de la Strasbourg a constatat ca unul dintre elementele procesului echitabil, in sensul art.6 paragraful 1 din Conventie, este caracterul contradictoriu al procedurilor: fiecare parte trebuie sa aiba posibilitatea nu numai de a face cunoscute probele necesare pentru ca pretentiile sale sa aiba succes, dar si de a cunoaste si de a discuta toate probele prezentate sau observatiile formulate, cu scopul de a influenta decizia instantei.Cu privire la asigurarea dreptului la unproces echitabil si a dreptului la aparare, Curtea Constitutionala statuat, prin Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1027 din 8 noiembrie 2004, ca notiunea de proces echitabil presupune egalitatea mijloacelor in ceea ce priveste partile, adica posibilitatea ca fiecare dintre acestea sa-si expuna cauza in fata instantei, in conditii care sa nu o dezavantajeze in mod semnificativ fata de partea adversa.De asemenea, prin Decizia nr.641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 38, cu referire la procedura camerei preliminare, instanta de contencios constitutional, facand trimitere la jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a statuat ca un aspect fundamental al dreptului la un proces echitabil este acela ca, in materie penala, inclusiv elementele ce tin de procedura, ar trebui sa se desfasoare intr-o maniera contradictorie, trebuind sa existe egalitate de arme intre acuzare si aparare. S-a constatat, totodata, ca dreptul la un proces in contradictoriu inseamna, intr-un caz penal, ca atat procurorului, cat si inculpatului trebuie sa li se ofere posibilitatea de a avea cunostinta si de a putea aduce observatii referitoare la toate probele prezentate sau la observatiile depuse de catre cealalta parte in vederea influentarii deciziei instantei (Hotararea din 16 februarie 2000, pronuntata in Cauza Rowe si Davis impotriva Regatului Unit, paragraful 60). S-a ararat, cu acelasi prilej, ca legislatia nationala poate indeplini aceasta exigenta in diverse maniere, dar metoda adoptata de catre aceasta trebuie sa garanteze ca partea adversa sa fie la curent cu depunerea observatiilor si sa aiba posibilitatea veritabila de a le comenta (Hotararea din 28 august 1991, pronuntata in Cauza Brandstetter impotriva Austriei, paragraful 67). 35. Totodata, prin Decizia nr.663 din 11 noiembrie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.52 din 22 ianuarie 2015, paragraful 22, Curtea Constitutionala a retinut ca, din perspectiva dreptului la un proces echitabil, este suficient sa se asigure posibilitatea participarii partilor la dezbateri, judecatorul putand decide asupra finalizarii procedurii in camera preliminara si fara participarea lor atat timp cat acestea au fost legal citate. De asemenea, cata vreme probele reprezinta chintesenta oricarui proces penal, iar organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea inculpatului, este evident ca procedura desfasurata in aceste sitare o influenta directa asupra desfasurarii si echitatii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriu-zis, cu atat mai mult cu cat, potrivit art. 341 alin. (11) din Codul de procedura penala, 'probele care au fost excluse nu pot fi avute in vedere la judecarea in fond a cauzei'. Cu privire la importanta asigurarii dreptului de a contesta probele in procesul penal, prin Decizia nr.80din 16 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.246 din 7 aprilie 2014, paragrafele 85 si 88, Curtea a retinut ca obtinerea in mod legal a probelor este o garantie a dreptului la un proces echitabil, iar remediul impotriva nerespectarii acestei garantii este interzicerea folosirii probelor astfel obtinute. De altfel, art. 102 alin. (2) din Codul de procedura penala prevede ca 'Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal'. S-a constatat, totodata, ca obtinerea in mod legal a probelor, garantie a dreptului la un proces echitabil, reprezinta un standard mai favorabil cetateanului decat cel fixat prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in privinta probelor obtinute ilegal. Potrivit acestei jurisprudente, se retine ca analiza Curtii Europene a Drepturilor Omului vizeaza caracterul echitabil al procedurii in ansamblul sau, care include si analiza modului in care au fost obtinute probele, intrucat art. 6 din Conventie nu stabileste reguli cu privire la admisibilitatea probelor, aspect care, in mod primar, tine de legislatia nationala, astfel incat sarcina Curtii nu este aceea de a determina daca anumite probe au fost obtinute nelegal, ci de a stabili daca o asemenea 'nelegalitate' a dus la incalcarea unui alt drept protejat prin Conventie (a se vedea Hotararea din 11 iulie 2006, pronuntata in Cauza Jalloh impotriva Germaniei, paragraful 94 si urmatoarele, Hotararea din 5 februarie 2008, pronuntata in Cauza Ramanauskas impotriva Lituaniei, paragraful 52 si urmatoarele, sau Hotararea din 17 decembrie 2013, pronuntata in Cauza Szilagyi impotriva Romaniei, paragraful 26 si urmatoarele).Avand in vedere aceste argumente, Curtea retine ca reluarea cauzei din faza judecatii in prima instanta, cu prilejul redeschiderii procesului penal, conform art.469 din Codul de procedura penala, astfel cum s-a hotarat prin Decizia nr.13 din 3 iulie 2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, si nu din faza camerei preliminare, in ipoteza in care inculpatul nu a fost legal citat in etapa procesuala anterior mentionata sau, desi a avut cunostinta de proces, a lipsit in mod justificat de la judecarea cauzei, incalca dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare ale persoanei aflate in ipoteza analizata, care a fost condamnata in lipsa. Curtea constata ca prevederile art.469 alin.(3) din Codul de procedura penala, in interpretarea data prin Decizia nr.13 din 3 iulie 2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, incalca dispozitiile art.21 alin.(3) si ale art.24 din Constitutie si pe cele ale art.6 din Conventie. 39. Mai mult, pentru motivele mai sus aratate, Curtea retine ca prevederile art.469 alin.(3) din Codul de procedura penala,in interpretarea data prin Decizia nr.13 din 3 iulie 2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie creeaza discriminare intre persoanele judecate in lipsa, in privinta carora se dispune redeschiderea procesului penal, conform art.469 din Codul deprocedura penala, dar care nu au fost legal citate si, prin urmare, nu au avut posibilitatea de a participa la procedura camerei preliminare, si cele care participa la toate etapele procesului penal.(...) Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Marius Catalin Stan in Dosarul nr.25491/325/2016* al Judecatoriei Timisoara –Sectia penala si constata ca dispozitiile art.469 alin.(3) din Codul de procedura penala, in interpretarea data prin Decizia nr.13 din 3 iulie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie-Completul competent sa judece recursul in interesul legii, in ceea ce priveste faza procesuala de la care se reia procesul penal, sunt neconstitutionale”. Decizia CCR    

Sursa : www.juri.ro