26 nov 2021 - Avocaţi

ISTORIA FARA PERDEA Marius Oprea / Destinul avocatului Ienci Pop, organizator al Adunarii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, pina la Cimitirul Saracilor de la Sighet

În arhivele Securităţii există în jur de 200 de dosare, a tot atîţia delegaţi la Adunarea de la 1 Decembrie 1918 – majoritatea celor care mai trăiau după ce s-a instalat comunismul în România. Cu zel proletar şi ură de clasă, unii dintre aceştia au căzut victimă Securităţii, care ulterior avea să facă mare caz de ”patriotismul” ei. Care s-a manifestat inclusiv prin lichidarea fizică a făuritorilor Unirii.

Nelipsit de la intilnirile "unionistilor" romani, de la hotelul "Hungaria"

Ioan C. Pop, ,,Ienci" Pop, cum ii spuneau prietenii si apropiatii, s-a nascut la 1 februarie 1880 in satul Bucerdea Vinoasa, comuna Ighiu, judetul Alba - in inima Tarii Motilor. A urmat scoala primara in comuna Ighiu si a fost trimis pentru studiile gimnaziale la Aiud, la liceul catolic "Gabriel Bethlen", scoala confesionala de buna calitate, unde conditia pentru inscriere tinea si de rit - pentru romani, fiind necesar cel putin botezul greco-catolic. Dupa incheierea studiilor liceale, a urmat Facultatea de Drept la Cluj si Budapesta si, intors in tara, a profesa avocatura la Arad.

Dupa cum reiese din dosarul sau intocmit de Securitate, a desfasurat "activitate pe tarim national" - ceea ce a fost notat de securisti drept un fapt incriminant: "inca ca [sic!] student a militat si a luat parte la toate actiunile Partidului National din Ardeal. In anul 1905 face cunostinta cu fostul prim-ministru Vaida Voievod. Intre anii 1905-1918 ia parte la toate manifestarile si actiunile culturale, bisericesti, economice, financiare si politice, fiind ales in mai multe locuri in Consiliul de conducere si apoi presedintele Reuniunii Meseriasilor Romani".

Apropiat de Alexandru Vaida Voievod, liderul Partidului National, Ienci Pop a facut inca din studentie propaganda nationala, fiind in atentia autoritatilor maghiare. A fost si arestat, de mai multe ori, in diferite incidente, alaturi de alti tineri studenti romani - atit la Cluj, in Ardeal, sau la Budapesta.

La capatul tuturor manifestatilor si a presiunilor exercitate in special de aceste grupuri de tineri, ei au reusit sa obtina acceptarea candidatilor romani ca deputati in Parlamentul de la Budapesta si, drept urmare si a eforturilor lor, Alexandru Vaida Voevod si Iuliu Maniu au devenit deputati. Din 1910, la finalizarea studiilor, Ioan "Ienci" Pop s-a stabilit in Alba Iulia, unde a profesat avocatura si s-a implicat activ in viata culturala si "de obste", devenind foarte repede o persoana cu notorietate in oras. Ienci Pop era nelipsit de la intilnirile fruntasilor Partidului National Roman, care-si tineau in acea vreme adunarile comitetul judetean Alba, ca o ironie voita, la Hotelul "Hungaria". Dupa Unire, acesta a devenit Hotel Dacia si locul in care si-au tinut taranistii sedintele conducerii judetene (in vreme ce liberalii se intruneau la Hotel "Europa").

Vechiul hotel "Hungaria", loc de intrunire al liderilor Partidului National si apoi al taranistilor (prezidati din 1926 de Ioan Ienci Pop), monument arhitectonic al Unirii, a fost demolat in 1988, la sapte decenii de la adunarea de la 1 decembrie 1918, cind Alba Iulia era in plina sistematizare, iar fostul hotel "Hungaria, apoi "Dacia", devenise "Apulum".

Alaturi de capitanul Medrea, a pregatit Adunarea de la Alba Iulia in doua saptamini

Intors din razboi, in 14 noiembrie 1918 Ienci Pop a fost imediat ales ca membru de frunte in Partidul National Roman din Alba Iulia sa se ocupe de pregatirea si organizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, alaturi de capitanul Florin Medrea. Planul desfasurarii concrete a adunarii, desi initiat si aprobat de Consiliul National Central, a fost pregatit in toate amanuntele si complexitatea sa intr-un timp record de catre cei doi, iar primele masuri au inceput a fi luate inca de la 15 noiembrie 1918: de la organizarea propagandei, pentru a face cunoscuta convocarea Adunarii si modul de reprezentare (de propaganda s-a ocupat in mod direct si exclusiv Ioan "Ienci" Pop), pina la asigurarea circulatiei, incartiruirea si alimentarea unui atit de mare numar de delegati si paricipanti, in oras si imprejurimi, care erau asteptati, pastarea ordinii si a sigurantei insasi a Adunarii Nationale.

Masurile de siguranta au fost precis organizate: s-au instituit garzi militare romane prin toate statiile de parcurs ale trenurilor care erau asteptate sa soseasca, intr-o succesiune nemaivazuta, in gara din Alba Iulia, s-a asigurat chiar si paza pe linia ferata, paza podurilor, tunelelor si a soselelor, in punctele principale de afluenta catre oras. Organizarea a fost fara cusur, neinregistrindu-se niciun fel de incidente, intr-o stare de spirit a romanilor cum nu se mai vazuse.

La 2 Decembrie 1918 Ienci Pop a fost ales membru al Marelui Sfat National si deputat bisericesc sinodal al Mitropoliei Ortodoxe din Ardeal. La 11 ianuarie 1919, ca urmare a modului exemplar in care organizase adunarea care a hotarit Unirea, a fost numit primul prefect al judetului Alba. Continuind demersurile sale facute in calitate de prefect, din luna mai 1929, cind a ajuns inspector general administrativ pe intreaga tara, in 1929, orasul sau si al Unirii a devenit resedinta de judet, fiind transferate Prefectura si celelalte institutii de la Aiud la Alba Iulia.

Ienci Pop a indeplinit si alte functii: a fost presedinte al Baroului de avocati Alba (1920 - 1926), director al Bancii Agrare din Cluj, director general al Intreprinderilor Forestiere Cluj, deputat al judetului Alba din partea P.N.R./Partidul Taranesc, in legislatura 1926-1930. A fost presedinte al Partidului National Roman din judetul Alba, fiind ales imediat dupa Unire, iar in 1926, la 30 noiembrie, dupa fuziunea dintre Partidului National Roman si Partidul Taranesc condus de Ion Mihalache a devenit presedinte P.N.T. in judetul Alba, functie pe care a ocupat-o pina la desfiintarea partidului, de catre autoritatile comuniste. Intre 1932 si 1933 a fost si ministru secretar de stat in Ministerul de Interne, in cele doua guverne prezidate de protectorul sau din tinerete, Alexandru Vaida-Voevod. Ultima functie detinuta care apare in dosarul sau de Securitate a fost aceea de delegat al guvernului la Societatea aurifera Mica din Brad (1944-martie 1945).

Soarta lui Ienci Pop a fost, prin trecutul politic, pecetluita - ca a tuturor fostilor fruntasi taranisti. A fost arestat pentru prima oara cu prilejul tulburarilor din cursul campaniei electorale pentru alegerile din noiembrie 1946, cazind victima a unei inscenari. In 4 august 1946, la Banca "Izvoru" din Alba Iulia a avut loc o sedinta a organizatiei judetene P.N.T., prezidata de Ioan C. Pop, prilej cu care participantii, delegati din judet, au fost atacati de grupuri de muncitori, majoritatea maghiari, adusi si instigati de comunisti de la salinele din Turda si Ocna Mures. In scopul de autoaparare, citiva dintre participanti au tras focuri de pistol in aer, iar politia a intervenit, apoi, cu promptidudine, retinindu-I in cladirea bancii pe taranistii participanti la sedinta. Pentru ca si asupra lui "Ienci" Pop s-a descoperit un pistol, a fost condamnat la 3 ani inchisoare pentru detinere ilegala de arma de Curtea Martiala Sibiu. desi nu s-a putut dovedi ca l-a folosit; ulterior, a fost achitat in apel de Curtea Martiala de la Cluj.

Avea atunci 66 de ani si nu putea fi banuit de faptul ca initiase el o actiune violenta. Timpul petrecut in libertate nu a fost lung si nu stiu ce sperante si-a mai putut face Ioan C. Pop, in fata valului de teroare care se dezlantuise deja. Dar nu mai avea nici energia de a se putea retrage si a se ascunde din fata acestui tavalug. Si, in fond. se stia nevinovat.

Trecutul i-a pecetluit soarta si i-a scurtat zilele

Cu toate acestea, in cele din urma, Ienci Pop a fost arestat, precum toti fostii senatori, deputati si sefi ai organizatiilor judetene ale P.N.T., in baza ordinului 18.000, semnat de Teohari Georgescu si pus in aplicare de Siguranta si Corpul Detectivilor, condus de Alexadru Nicolski. In baza acestui ordin, avocatul Pop a fost ridicat de agentii politiei secrete comuniste din Serviciul Judetean de Siguranta Alba si a fost "internat in Penitenciarul Aiud". Pentru ca nu se gasise niciun cap de acuzare pentru incadrarea lui intr-un proces, a fost eliberat de la Aiud la 23 ianuarie 1948.

Dar acesta a fost, ca in atitea alte cazuri, un tertip folosit de politia politica, pentru a "consolida" cazul: la 13 martie 1948, "facindu-i-se o perchezitie domiciliara, i s-a gasit material subversiv". Acest material "subversiv" erau drapelul P.N.T. si materiale P.N.T. ramase nedifuzate din campania electorala, pentru alegerile din noiembrie 1946, pe care Ienci Pop nu a avut inspiratia sa le distruga - cine-si putea imagina, de fapt, ca drapelul Partidului National Roman, pe care-l condusese in Alba cu decenii inainte, devenise, peste noapte, subversiv?

La scurta vreme, Ienci Pop a fost trimis in judecata, fiind condamnat de Tribunalul Alba Iulia, prin Sentinta nr. 960 din 6 aprilie 1948, la 5 ani inchisoare corectionala. A fost inchis pentru executarea pedepsei la Penitenciarul din Alba Iulia. Batrinul avocat a inaintat recurs, iar la 16 iunie 1948 Curtea de Apel Deva I l-a admis partial, in sensul ca pedeapsa nu a fost aplicata corect si a casat sentinta Tribunalului Alba Iulia, dispunind rejudecarea fondului, la aceeasi curte si incarcerarea lui Pop la Penitenciarul din Deva. La 30 noiembrie 1948, Curtea de Apel Deva a declinat cauza catre tribunalele militare, iar Tribunalul Militar Sibiu a judecat cauza si a emis Sentinta nr. 276/29 martie 1949, prin care l-a condamnat pe Ioan C. Pop la 8 luni inchisoare corectionala, pentru "delictul de detinere de publicatii interzise".

In 4 februarie 1949, in vreme ce Ienci Pop se afla pentru executarea pedepsei in penitenciarul din Deva, in baza unui nou denunt, Judecatoria Mixta Alba Iulia a redeschis procesul pentru "port ilegal de arma" si, dupa o judecata sumara, l-a condamnat din nou prin sentinta nr.118, la 2 ani inchisoare corectionala. Pop a iesit din inchisoare la 6 octombrie 1949, dar pentru scurta vreme. A mai fost in libertate pina la 19 septembrie 1950, cind Judecatoria Mixta Alba Iulia a emis un nou mandat de arestare, prin care cerea ca Ioan C. Pop sa fie retinut, pentru a executa pedeapsa de 2 ani, decisa la 4 februarie 1949 de catre instanta din Alba Iulia.

Lucrurile nu puteau ramine asa, mai ales dupa infiintarea Securitatii, la 30 august 1948, care putea dicta asupra justitiei, sau isi construia propriile legi, dupa cum considera de cuviinta - caci, prin decretul de infiintare, se stipula clar ca ea e insitutia care "lupta impotriva dusmanului de clasa, prin orice mijloace". Iar pe "Ienci" Pop propriul trecut il condamna fara drept de apel, ca "dusman de clasa" - si nu doar la un an-doi de inchisoare corectionala. Pe cind se afla in penitenciarul din Alba Iulia, soarta i-a fost pecetluita. La 8 februarie 1951, Directia Raionala de Securitate Sibiu (de care se subordona administrativ Alba Iulia) raporta Directiei Regionale de la Bucuresti ca "numitul a fost ridicat de noi si inaintat la Sighet, in cadrul ordinului special al fostilor ministri".

Din 6 mai 1950, cind a ajuns la Securitatea din Sibiu, unde a fost transportat Ienci Pop a dat mai multe declaratii care sint in dosarul sau de la Securitate, inainte sa porneasca intr-o duba, in drumul fara intoarcere, spre nordul extrem al tarii, unde atunci "geografia concentrationara" asezase "Dunarea", numele conspirativ al Peniteciarului de la Sighet. Aici au ajuns, cu sau fara o condamnare, doar in baza unor liste, cei ce constituisera elita politica si culturala a vechii Romanii, precum si nesupusii ierarhi ai Bisericii Romane Unite cu Roma, scoasa si ea in afara legii. Majoritatea celor originari din Ardeal erau, ca si "Ienci" Pop, dintre fauritorii Romaniei Mari si, la fel, cei mai multi dintre ei si-au gasit sfirsitul aici. Pentru a i se fabrica totusi un dosar, desi se afla deja la Sighet, au fost adusi la Securitatea din Alba, in vara anului 1951 mai multi tarani din locurile natale, ca sa dea declaratii despre "exploatatorul" Ioan C. Pop. Unii dintre ei din satul Telna, comuna Ighiu, declarau la 7 iunie 1951 despre "abuzurile" pe care le-ar fi savirsit acesta.

Bietii tarani s-au trezit pusi sa declare ca "le luase cu japca si 1-2 jugare ce aveau" si, pe deasupra, dupa ce ii exploata pe propriile paminturi, nu le dadea mai nimic pentru munca lor, le platea foarte prost sau chiar deloc, ba chiar pe unii ii batea foarte rau cu bita. Afirmau, in fata securistilor, ca arestatul din "Colonia Dunarea" (Penitenciarul Sighet), profita cu ticalosie de faptul ca ei, tarani amariti, n-aveau cum sa i se opuna ca el sa le ia pamintul, fiind "mare avocat si presedinte al P.N.T. Alba", dar, dupa cum insista unul, "ii mai si batjocorea si batea", astfel incit, dupa ce s-a afirmat ca mare roman, a trecut "la propria imbuibare". In baza acestor declaratii, Ienci Pop a primit o pedeapsa administrativa, care justifica faptul ca se afla in spatele gratiilor, la Sighet. Prin Decizia M.A.I. nr. 334/1951 a fost condamnat "administrativ" pe 24 de luni, cu incepere de la 1 aug. 1951.

Batrin si bolnav (avea deja 71 de ani, iar conditiile de la Sighet erau unele de exterminare), Ienci Pop nu a mai rezistat mult. Un document al Securitatii din 15 decembrie 1953 arata ca prin Decizia M.A.I. nr. 559/1953, pedeapsa i-a fost majorata cu inca 60 de luni, urmind sa expire la 1 aug. 1958 si in acelasi act se arata despre el ca ar fi "decedat in anul 1953 (februarie) in Penitenciarul de la Sighet" Osemintele sale zac, alaturi de cele ale multor dintre fauritorii marii Uniri, aruncate la marginea orasului, in "cimitirul saracilor" de la Cearda.

Cit despre "exploatatorul" Ioan C. Pop despra care vorbeau taranii adusi la Securitatea din Alba in vara anului 1951, acesta ctitorise, pe propria cheltuiala, pentru motii sai de pe valea Bucerdei si din imprejurimi chiar in satul natal o biserica cu hramul "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil", ctitorie incheiata si tirnosita la 15 februarie 1925. Dupa 90 de ani de la acest moment, in 2015, Parohia din Bucerdea Vinoasa si Protopopiatul Alba Iulia au organizat o manifestare de comemorare a ctitorului bisericii, in amintirea caruia a fost oficiata o slujba de pomenire a ctitorului "exploatator", in fata unui mare numar de crediciosi.

Sursa : www.mediafax.ro