27 nov 2018 - Avocaţi

Ganduri privind viitorul profesiei de avocat

Publicam discursul sustinut miercuri, 27 noiembrie 2018, de catre presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, avocatul Gheorghe Florea (foto), la Conferinta nationala „Un secol de stat national, unitar si indivizibil”, desfasurata in Aula Academiei Romane in cinstea Centenarului Marii Uniri:

"Fiind in an centenar, in care sarbatorim un eveniment istoric, Marea Unire de la 1918, suntem tentati sa evocam doar istoria la manifestarile legate de acest eveniment. Cred insa ca scopul sarbatoririi acestor evenimente nu este numai sa ne gandim la trecut, ci sa folosim invatamintele istoriei cu un gand orientat spre viitor.

Intr-un fel, in avocatura, istoria se repeta. Si de modul in care vom gestiona evenimentele actuale depinde viitorul profesiei, pentru ca suntem din nou intr-un punct-cheie al istoriei.

Dupa Marea Unire de la 1918, una dintre principalele provocari a fost unificarea reglementarilor cu privire la avocatura si depasirea specificitatilor juridice din provinciile reunite, de sorginte franceza, maghiara, austriaca si rusa. Pana la urma, acestea au fost depasite, insa profesia a trebuit sa treaca prin furcile caudine, dezbinari si chiar ”purificari” etnice, controverse privind cauzele pauperizarii avocatilor, supraproductia de titrati in drept 1935, avocatura clandestina. Multe probleme cu care ne-am confruntat in istorie, au revenit, ca o boala incurabila. Niciodata aceasta profesie nu a avut liniste.

Astazi, insa, provocarea este mult mai mare, fiind vorba de unificare la nivel european si chiar global, intr-o lume tot mai interconectata. Unificarea aproape fortata, in lipsa timpului de asimilare, a unor specificitati ale dreptului continental cu cel anglo-saxon in avocatura este de natura sa genereze confuzii si implicit haos in organizarea profesiei. Ne confruntam cu ”unificarea” unor sisteme juridice si de reglementare a profesiei de avocat in care diferentele sunt mult mai adanci, cu implicatii extrem de profunde in dislocarea traditiilor. Or, dreptul poate fi inteles si respectat abia cand intra in traditie. E un proces care dureaza, ani si ani, pana niste legi intra in constiinta publica prin cunoasterea lor aprofundata si validarea lor prin practica judiciara. Altfel apare confuzia, neintelegerea normelor si implicit anarhia. Statul de drept are de suferit, asa cum se intampla deja.

Globalizarea atinge toate sferele vietii juridice, profesiile juridice si sistemele de justitie in sine. Ceea ce va iesi din aceste hibride vedem deja: echivalentul unor mutatii genetice care se manifesta in sfera sociala. De aici, si criza de identitate a avocaturii, care se va amplifica in conditiile dereglementarii.

De aceea, este foarte important sa ne amintim de traditii, pentru a sti cine suntem.

Inclusiv dreptul pare sa fi devenit marfa: ”Dreptul a devenit materie de schimb. El depaseste frontierele ca un produs de export. Se infiltreaza, uneori fara viza, dintr-o sfera nationala in alta. Din ce in ce mai mult, regulile care organizeaza viata noastra comuna vor fi concepute in alta parte, iar cele concepute aici vor servi, la randul lor, celor concepute in alte tari. Opinia publica ignora cel mai adesea acest lucru, dar este deja cazul a numeroase domenii. Bunul nostru comun national a priori cel mai specific – modul in care decidem in mod colectiv reglarea relatiilor intre oameni si delimitarea a ceea ce este permis de ceea ce este interzis – a devenit permeabil la influentele straine”. [1]

Nu spun ca normele europene nu sunt bune, dar cred cu tarie ca trebuie adaptate traditiilor fiecarui stat. Or, timpul e prea scurt in aceste zile dominate de instantaneitate. Ritmul accelerat in care sunt implementate nu lasa timp pentru asimilare si aici apare problema. Iata ca am intrat in blocaj pe toate tronsoanele legislatiei penale, civile sau administrative. De mai bine de un an, nicio lege importanta nu ajunge mai la un consens politic si social. Nici macar deciziile Curtii Constitutionale nu mai ajung sa fie implementate, fiind blocate in acest cerc vicios.

Avocatura e vizata de aceste transformari, ca partener indispensabil al justitiei. Orice efort de intarire a principiilor fundamentale ale profesiei – independenta avocatului sau secretul profesional – intampina o rezistenta similara cu cea din anii comunismului, insa mult mai perversa, pentru ca nu stim exact cine e adversarul.

Polarizarea extrema a societatii se reflecta si in avocatura, sub impactul dreptului anglo-saxon, care spre deosebire de cel continental, urmareste logica pietei.

Am citit recent observatiile autorului francez Yves Dezalay, care vorbeste despre un conflict intre doua categorii de avocati: pe de o parte “juristii puri”, ostili fata de introducerea logicii pietei in drept si, pe de alta parte, “comerciantii juridici”, numiti si “contractori ai serviciilor juridice”. Prin reformele legislative la nivel european, logica pietei a fost introdusa si in profesia de avocat, insa nu in intregime. O parte din avocati, mai mica, dar mai puternica financiar, a preferat sa urmeze modelul anglo-saxon, iar o alta parte, majoritatea avocatilor, sa-l continue pe cel continental.

In 2015, avocatura europeana de drept continental a fost surprinsa de o hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene [2], care a validat, practic, o schimbare de viziune majora asupra profesiei, considerand ca avocatul este un ”furnizor” de servicii catre clientul ”consumator”.

Dar introducerea logicii pietei in avocatura a avut ca efect nu numai divizarea avocatilor. O alta consecinta consta in tendintele de dereglementare a profesiei. Acestea au fost amplificate si de marile scandaluri mondiale, in special Panama Papers, in care unii avocati, care n-au inteles prea bine esenta secretului profesional, l-au folosit la umbrela pentru a deveni complici ai clientilor. Asa cum se arata in Raportul Parlamentului European referitor la ancheta privind spalarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale si evaziunea fiscala, din decembrie 2017,

in acest caz, ”consultantii juridici s-au sustras de la indeplinirea obligatiilor legale prin invocarea „secretului profesional” pentru a evita efectuarea CDD (n.n. obligatiile de raportare in temeiul masurilor de precautie privind clientela), chiar daca nu actioneaza in calitate de avocati, ci ca prestatori de servicii financiare”.

Apoi, mecanismele pietei privind cererea si oferta, cererea de servicii integrate, determina tendintele de inter-profesionalitate, care, de asemenea produc hibride profesionale, care daca nu sunt asimilate intr-un interval de timp corespunzator produc polarizare si confuzie. Astfel, in dorinta de a se adapta pietei, de a-si extinde domeniul de activitate si de a face fata concurentei, avocatura pierde din specificitatea ei, se indeparteaza de activitatile traditionale ale avocatului. Profesia se disperseaza pentru ca apar confuziile, care determina slabirea valorilor unei profesii liberale, atunci cand sunt misiunea avocatului incepe sa fie uitata. Sunt afectate valorile fundamentale ale profesiei, precum independenta, prevenirea conflictelor de interese si secretul profesional, dar si autoreglementarea.

De fapt, primele semne ale unor tendinte de dereglementare a profesiei de avocat au aparut in urma crizei financiare din anii 2008 – 2012. In acest context, ”Banca Centrala Europeana, Comisia Europeana si Fondul Monetar International („Troica”) au oferit Greciei, Irlandei si Portugaliei, victime ale crizei, ajutor financiar, cu conditia de a se angaja, pe termen mediu, pe calea unor reforme economice drastice, care privesc, printre altele, profesia de avocat si justitia. Aceste reforme prevazute in tarile aflate sub tutela, enuntate mai sus, anvizajate si pentru alte tari aflate in dificultati, cum ar fi Italia, se sprijina pe o abordare pur economica, fara a avea in vedere rolul avocatilor in societate si in administrarea justitiei” [3].

Intre timp, a intervenit Brexit-ul, insa aceasta nu inseamna neaparat ca avocatii de drept continental vor reveni la traditii. Parcursul a fost deja stabilit de evolutia normelor europene. Avocatura franceza, care ne-a inspirat legislatia nationala, se confrunta cu schimbari esentiale, induse de Legea Macron, pe principii de drept anglo-saxon. Legea nr. 2015-990 din 6 august 2015, privind cresterea, activitatea si egalitatea de sanse economice (zisa Legea „Macron”) permite insertia capitalului provenit de la non avocati, societati comerciale, in societatile de avocatura. Adica un fel de societati hibrid in care se asociaza scopul pur intelectual al unei profesii liberale, apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si a statului de drept cu scopul principal al profitului, caracteristic societatilor comerciale.

Acceptarea prin lege a capitalului strain, provenit de la non-avocat, in societatile de avocatura, in tari de drept continental, precum Italia sau Franta, face ca avocatura sa nu mai fie asa cum o stim, iar avocatul sa-si piarda prestigiul de intelectual pe care l-a avut de-a lungul secolelor.

Cum poate un avocat sa-si exercite misiunea intr-un asemenea context in care are de ales intre realizarea profitului si independenta sa? Suntem intr-o epoca in care postmodernitatea isi spune cuvantul si valorile fundamentale ale unei profesii liberale se atenueaza sub impactul legii pietei, al goanei dupa profit. Asa ceva ar parea inacceptabil pentru un avocat ”pur”, de drept continental, pentru ca se opune traditiei sale.

Apoi, tot sub legea pietei, a cererii de servicii integrate, au aparut societatile inter-profesionale, care, de asemenea, hibridizeaza profesia de avocat intr-un concept liberal-comercial, ceea ce echivaleaza cu deraierea scopului acestor profesii. Ce urmarim, de fapt, practicand avocatura? Sa obtinem profit sau sa aparam drepturile si libertatile fundamentale, statul de drept? Scopul este foarte important in atingerea obiectivelor! Cand nu stim clar care e scopul, nu avem cum cum sa ne atingem obiectivele. De aici toate confuziile care au dus la scandalurile mondiale, precum Panama Papers, si au determinat trenduri legislative la nivel european nefavorabile profesiei de avocat.

Actualmente, in Romania, avocatul are un rol bine definit legal, ca ,,partener indispensabil al justitiei”, prevazut in mod expres in art. 39 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea si functionarea profesiei de avocat. Isi va putea pastra avocatul aceasta calitate in conditiile in care este supus legilor comerciale?

In ceea ce priveste viitorul profesiei, dereglementarea e aproape sigura. Spun ”aproape sigura” deoarece totul a devenit imprevizibil, sub impactul interconectarii, si trebuie sa ne exprimam cu rezerve. Este posibil ca blocajul legislativ in care au intrat sistemele de justitie in mai multe tari europene sa determine o reevaluare a parcursului acestora, o reintoarcere la traditiile care si-au dovedit eficacitatea. Dar este doar o supozitie optimista, fara argumente puternice, deocamdata, daca ne gandim la pachetul european privind serviciile, care arata ca vin vremuri tulburi pentru avocatura continentala. Avizul Comitetului European al Regiunilor in privinta pachetului privind serviciile da unda verde dereglementarii si impunerii controlul autoritatilor statului asupra profesiilor reglementate, prevazand chiar un set de ”Orientari pentru reformarea si reducerea numarului de profesii reglementate”, si care ” saluta orientarile pentru reformele nationale de reglementare a profesiilor, deosebit de utile in demersul de a ajuta statele membre sa isi adapteze cadrele de reglementare pentru profesiile cu un potential ridicat de crestere si de ocupare a fortei de munca, inclusiv pentru arhitecti, contabili, avocati, agenti de brevetare, agenti imobiliari si ghizi turistici” . Asadar, se pune semnul egalitatii de tratament pentru avocati, ca parteneri ai justitiei, si ghizii turistici, de exemplu, desi misiunile lor in societate sunt foarte diferite.

In acelasi aviz, se arata ca anumite aspecte ale propunerilor referitoare la pachetul privind serviciile ridica probleme importante in ceea ce priveste subsidiaritatea si proportionalitatea, atrage atentia asupra faptului ca mai multe parlamente nationale au emis avize motivate, atragand atentia asupra aspectelor legate de subsidiaritate si proportionalitate, exprimandu-si ingrijorarea cu privire la posibilele interferente in procedurile legislative nationale.

Cu toate acestea, una dintre primele directive adoptate in acest pachet, a fost Directiva (UE) 2018/958 din 28 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proportionalitate inainte de adoptarea unor noi reglementari referitoare la profesii sau modificarea acestora. Termenul de transpunere al acesteia este 30 iulie 2020. Aceasta directiva deschide larg portile profesiei de avocat, minimizand rolul organismelor de autoreglementare, sub motivarea principiilor pietei.

As vrea sa inchei amintind ca tema recomandata in acest an de Consiliul Barourilor Europene (CCBE), pentru a marca Ziua Europeana a Avocatilor a fost ”De ce sunt importanti avocatii? Aparand aparatorii statului de drept”. Intr-adevar, presiunile asupra avocatilor sunt fara precedent, astfel incat s-a pus problema necesitatii unei aparari a avocatilor. Sunt atacati constant de autoritatile care lupta impotriva coruptiei si a crimei organizate, ca si cand avocatii ar fi complicii infractorilor. De ce? Cred ca datorita confuziilor generate de globalizare privind rolul avocatului in statul de drept. Avocatul este gardianul statului de drept, poate apara numai drepturi si interese legitime, nicidecum infractiunea. Mi se pare ca acest lucru nu mai este inteles astazi datorita confuziilor care genereaza dispersarea profesiei, prin lipsa de clarviziune a valorilor ei fundamentale.

Asadar, pentru a intelege rolul avocatilor intr-un stat de drept, imaginati-va o lume fara ei, cu atat mai mult cu cat, asa cum spune dl. Antonin Mokrý, presedintele CCBE, ”in prezent, unii viseaza sa substituie alte modele justitiei, pentru a reglementa raporturile noastre sociale: supravegherea si represiunea, religia, economia, comunicatiile (indoctrinare, denigrare, demagogie, fake news)”. ”O lume fara avocati” este un exercitiu de imaginatie pe care l-am propus si in contextul Zilei Avocatilor europeni. [4] Cum spuneam si atunci, ”Lupta impotriva terorismului si a crimei organizate, care a inclus si o componenta de propaganda prin justitia televizata, a indus frica. Si e o reactie normala ca oamenii sa se teama si sa ajunga sa-si sacrifice drepturi fundamentale, cum ar fi cel la viata privata, pentru siguranta. Pe aceasta mizeaza si populistii care tind sa instaureze autoritarismul, incercand sa induca frica, sa controleze justitia si sa reduca la tacere avocatii”.

__________________________

[1] ” Julie Allard, Antoine Garapon, ”Judecatorii si globalizarea. Noua revolutie a dreptului”, Ed. Rosetti 2010, pag. 7

[2] HOTARAREA CURTII (Camera a noua) din 15 ianuarie 2015 „Trimitere preliminara – Directiva 93/13/CEE – Domeniu de aplicare – Contracte incheiate cu consumatorii – Contract de prestari de servicii juridice incheiat intre un avocat si un consumator” in cauza C 537/13, Birutė Siba impotriva Arūnas Devėnas,

[3] http://unbr.ro/wp-content/uploads/2015/11/10.11.2015_CPArascho-Reglementare-versus-dereglementare-profesie.pdf

[4] http://www.unbr.ro/av-dr-gheorghe-florea-exercitiu-de-imaginatie-o-lume-fara-avocati/

Sursa : www.juri.ro