10 iul 2019 - Avocaţi

Analiză avocaţi MS Legal: Soluţiile ce pot fi pronunţate în procedura de cameră preliminară

Autor: mj_user

Avocaţii de la MS Legal realizează, pentru Monitorul Justiţiei, o analiză riguroasă despre soluţiile din camera preliminară.

Astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 342 Cod procedură penală, obiectul camerei preliminare îl constituie verificarea competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii adimistrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 345 şi art. 347 Cod procedură penală care reglementează procedura de cameră preliminară precum şi soluţiile ce pot fi date rezultă că judecătorul:

  1. Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii, pronunţă o încheiere prin care constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii;
  2. Constată neregularităţi ale actului de sesizare, sancţionează potrivit art. 280-281 Cod procedură penală acte de urmărire penală (nulitate) sau exclude una sau mai multe probe, sens în care pronunţă o încheiere, iar în 5 zile de la comunicarea acesteia, procurorul are obligaţia de a remedia neregularităţile şi de a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă menţine sau nu dispoziţia de trimitere în judecată.
  3. Respinge cererile şi excepţiile invocate în condiţiile art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală şi, prin aceeaşi încheiere constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii;

 

În ipoteza în care se constată neregularităţi ale actului de sesizare, sancţionează potrivit art. 280-281 Cod procedură penală acte de urmărire penală (nulitate) sau exclude una sau mai multe probe, judecata în procedura de cameră preliminară se efectuează în două etapte.

Reglementarea de la art. 345 Cod procedură penală instituie o procedură remediu prin care procurorul trebuie să se conformeze dispoziţiilor instanţei în sensul remedierii neregularităţilor şi să precizeze dacă îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată.

Totodată, din interpretarea dispoziţiilor art. 345-347 Cod procedură penală, rezultă că numai împotriva încheierilor prev. de art. 346 alin. (1)-(4) Cod procedură penală, se poate declara contestaţie, încheierea pronunţată în conformitate cu art. 345 alin. 3 rap. la art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a fi contestată o dată cu încheierea pronunţată în a doua etapă, conform art. 346 Cod procedură penală.

A. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei.

  1. Din intereptarea art. 346 alin. 3 Cod procedură penală reiese că ipoteza de la lit. c) teza a II-a, care are în vedere pasivitatea procurorului, care „nu răspunde în termenul prevăzut” (de 5 zile în conformitate cu art. 345 alin. 3 Cod procedură penală) la solicitarea judecătorului de cameră preliminară, atrage în mod automat, pronunţarea unei încheieri de restituire a dosarului la parchet.
  2. Cazul reglementat de art. 346 alin. 3 lit. a) Cod procedură penală, vizează situaţia în care, deşi procurorul procedează la îndreptarea/lămurirea/complinirea neregularităţilor, acesta nu o face în mod corespunzător, astfel că neregularitatea nu a fost complinită.

În această situaţie, pe de o parte, complinirea neregularităţii nu atrage de plano începerea judecăţii, iar pe de altă parte complinirea necorespunzătoare nu are ca efect imediat şi obligatoriu restituirea cauzei.

Astfel, în această ipoteză, judecătorul de cameră preliminară urmează a verifica actul de remediere depus de către procuror în termenul prevăzut de lege.

Ca atare, în condiţiile în care neregularitatea rechizitorului nu a fost înlăturată sau a fost înlăturată într-o proporţie redusă prin actul de remediere, instanţa menţine deficienţele constatate prin încheierea pronunţată în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. 3 rap. la art. 345 alin. 2 Cod procedură penală şi dispune restituirea cauzei la parchet.

Totodată, în cauzele în care sunt trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, chiar dacă o parte dintre ei nu au formulat cereri şi excepţii sau dacă cu privire la o parte dintre ei nu s-au constatat neregularităţi ale actului de sesizare, disjungerea nu este posibilă, iar din interpretarea dispoziţiilor art. 346 Cod procedură penală, rezultă că soluţia pronunţată de judecătorul de cameră preliminară vizează cauza penală în integralitate, nefiind reglementată posibilitatea restituirii parţiale a dosarului.

Trebuie menţionat, în ceea ce priveşte actul de remediere, că nu este necesară refacerea parţială, sau după caz, totală a rechizitorului, întrucât  dispoziţiile art. 345 alin. 3 Cod procedură penală nu reglementează actul procedural prin care trebuie să fie remediat actul de sesizare a instanţei şi nici nu instituie obligaţia refacerii actului de sesizare.

În măsura în care remediarea se face printr-un act distinct, instanţa rămâne sesizată cu rechizitoriul deja întocmit, cu care actul de remediere va face corp comun.

Totodată, având în vedere importanţa acestui act, el produce totuşi efecte similare actului de sesizare a instanţei astfel că emiterea lui trebuie să urmeze aceeaşi procedură cu cea specifică emiterii rechizitoriului.

Cu toate acestea, în măsura în care probele care au fost excluse sunt redate în conţinutul actului de sesizare a instanţei, văzând considerentele care au fundamentat Decizia nr. 22/2018 pronunţată de Curtea Constituţională, este evident că în această ipoteză trebuie refăcut actul de sesizare a instanţei, neexistând altă modalitate de înlăturare din cuprinsul acestuia a referirilor la probele excluse.

  1. Excluderea probelor

O ultimă ipoteză de restituire a cauzei la parchet este aceea în care instanţa a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale.

În măsura în care instanţa exclude una sau mai multe probe iar procurorul, în conformitate cu art. 345 alin. 3 Cod procedură penală îşi menţine dispoziţia de trimitere în judecată, se va dispune începerea judecăţii, probele excluse neputând fi avute în vedere la judecata cauzei.

Mai mult decât atât, în acord cu Decizia 22/2018 a Curţii Constituţionale, sintagma „excluderea probelor” trebui înţeleasă în sensul eliminării mijloacelor de probă de la dosarul cauzei, nefiind suficientă excluderea juridică acestora.

Practică judiciară.

Într-o cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea iniţială, a constatat neregularitatea actului de sesizare a instanţei, cu privire la o parte dintre inculpaţi, a exclus o parte din probele administrate în faza de urmărire penală şi a sancţionat potrivit art. 280-281 Cod proc.pen. o parte din actele de urmărire penală, comunicând încheierea procurorului în vederea remedierii neregularităţilor şi precizării dacă se menţine sau nu dispoziţia de trimitere în judecată.

În termenul de 5 zile stabilit de lege, procurorul a emis un act de remediere.

În această cauză, Înalta Curte a procedat la o nouă evaluare a actului de sesizare prin prisma modului de remediere de către parchet a neregularităţilor constatate prin încheierea iniţială şi a stabilit că neregularitatea actului a fost remediată într-o măsură mică prin actul de remediere astfel că „se menţin deficienţele constatate cu privire la modalitatea  neclară, imprecisă, ambiguă, incoerentă şi incompletă de expunere a faptelor, nefiind lămurite de către parchet, în procedura reglementată de art. 345 alin. 3 Cod proc.pen., elementele esenţiale ale acuzaţiei penale în lipsa cărora nu este posibilă stabilirea limitelor şi a obiectului judecăţii” şi a considerat că „singura modalitate de de înlăturare a consecinţelor încălcării dispoziţiilor legale este restituirea în întregime a cauzei la procuror (...) în vederea întocmirii actlui de sesizare a instanţei cu respectarea tuturor exigenţelor ce ţin de legala sesizare a instanţei de judecată, în conformitate cu prevederile art. 328 alin. 1 Cod proc.pen.

 

Într-o altă cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis contestaţiile formulate de către inculpaţi, a sancţionat cu nulitate procedeul probator şi, în conformitate cu disp. art. 102 alin. (2)-(4) Cod proc.pen., a dispus excluderea probelor obţinute.

A reţinut instanţa că „având în vedere că prin această dispoziţie nu s-au exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale pe care se fundamentează acuzaţia inculpatului, în cauză nu sunt incidente disp. art. 346alin. 3 lit. b) Cod proc.pen., ci cele ale art. 345 alin. 3 Cod proc.pen. potrivit cărora procurorul poate preciza, în termen de 5 zile, dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată sau solicită restituirea cauzei la parchet”.

Totodată, a mai dispus instanţa, faţă de soluţia de excludere a probelor şi de considerentele Deciziei nr. 22/2018 a Curţii Constituţionale, îndepărtarea de la dosarul cauzei a mijloacelor de probă şi „pronind de la considerentele ce au fundamentat soluţia instanţei de contencios contituţional (...) şi constatând că în actul de sesizare este redat conţinutul acestor mijloace de probă (....) va dispune, pentru ipoteza menţinerii soluţiei de trimitere în judecată, şi eliminarea referirilor la acestea şi înlăturarea redării conţinutului lor din Rechizitoriu”.

Despre autori

Avocat Antuanela Stancă - în ultimii ani, expertiza sa a fost concentrată în special ppe litigii complexe, iar vreme de aproape un deceniu a reprezentat clienţi de rang înalt, atât din mediul privat, cât şi din cel public în cauze civile şi penale. Totodată, Antuanela Stancă a gestionat şi cazuri de achiziţii publice, fraudă în sectoarele financiar, bancar şi de asigurări, corupţie, evaziune fiscală, deturnare de fonduri şi fraude. 
 
Avocat Daniela Marcu - Activează în domeniul dreptului comercial şi al contractelor de 20 de ani, oferind companiilor şi persoanelor fizice sprijin în negocierea, redactarea şi finalizarea contractelor. Avocatul are o experienţă solidă în consilierea clienţilor pe teme legate de proprietatea intelectuală, dreptul muncii şi ocuparea forţei de muncă, tranzacţiile imobiliare, comerciale şi rezidenţiale, precum şi dreptul familiei.