14 apr 2020 - Opinii

EDITORIAL "Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui" (Biblia, Psalmi 11:7)

Era de aşteptat. Nu scăpăm de dictatură. Avem încă 30 de zile, date la prelungire, de arbitrul Stării de Urgenţă în meciul cu adversarul înfiorator de agresiv din echipa Corona. Klaus Iohannis a decretat azi prelungirea stării de urgenţă. Decret cu măsuri. Că aşa a fost el consiliat că trebuie să arate un decret. Cu măsuri, deşi măsurile sunt luate de către Guvern în orice stat civilizat, şi în orice stat de drept Parlamentul este cel care face legi, abrogă sau modifică legi. Deci, încă 30 de zile distanţă socială, răbdare şi spălare. Mai uşor cu pupatul, dar mai ales cu păpatul, că economia e pe butuci. Şi mare atenţie la încasarea de amenzi căci, până acum, Statul a luat, nu a dat, Statul fie lăudat!

Adică, tot ce a prins a amendat. Chiar şi pe unul care se dusese la un fast food să îşi ia ceva de mâncare în pauza de la serviciu. S-a ales cu o amendă de 5000 de lei. Cred că amenda este mai mare decât are bietul pălmaş salariul – poate diminuat pe praful ăsta, că multora li se întâmplă deja! Nu contează. Vrei să nu ajungi mâine, poimâine, după ce trece perioada de stare de urgenţă, la executare silită? Trebuie să plăteşti jumătate din sumă, adică 2500 de lei. Egal cu bonusul acordat unui medic care luptă cu corona în linia întât. Dar oare toate cadrele medicale luptă? Cum luptă?

De fapt la asta vroiam să ajung. La modul în care, în unele spitale ale patriei, pacienţii sunt torturaţi, nu trataţi. Am urmărit, aseară, la Antena3, intervenţia a două paciente care se află internate la Spitalul din Arad. Toată ţara a aflat cum sunt ţinute închise cu cheia, zile în şir, cum nu vine nimeni să le întrebe de sănătate, cum li s-a dat tratament doar cu paracetamol şi silimarină, cum au fost internate cu pacienţi bolnavi de Covid-19 ca să nu cumva să scape sănătoase. Am aflat cum unii dintre pacienţi trăgeau să moară şi nu a venit niciun medic să le aline durerea şi ultimele suferinţe, cum au fost silite să stea cu mortul în cameră câteva ore pentru că nimeni, dar nimeni nu a venit să constate imediat decesul şi să ridice corpul celui ce fusese până de curând un suflet de om.

L-am auzit şi pe directorul medical de la acel spital al morţii, care intrase pe fir, în emisiune, dând nevăzut din umeri, scuzându-se că nu ştie nimic de aceste situaţii şi că se va duce repejor să vadă ce se întâmplă. Mi s-a făcut scârbă. Dar salariul l-aţi luat domnule director, nu-i aşa? Şi îl luaţi în continuare. Întreg, başca premiul de linia întâi! Dar doctorii ăia care s-au comportat atât de inuman ce fel de eroi sunt?

Eu am fost întotdeauna de partea medicilor, a cadrelor medicale, am admirat şi am respectat mereu munca lor. Imi sunt dragi. Dar nu pot să trec cu vederea astfel de atitudini care nu numai că nu fac cinste unui cadru medical, dimpotrivă, îi situează în zona insensibilităţii şi chiar în zona penalului. De ce a penalului? Pentru că, în opinia mea, dacă aşa au stat lucrurile, în această perioadă, la spitalul de la Arad sau în orice alt spital din România, atunci eu zic că asta e infracţiune. Cum să laşi fără ajutor persoane aflate în dificultate? Tu, eu, voi, noi, orice cetăţean dacă ar face asta ar răspunde în faţa autorităţilor. Ar fi aspru şi rapid pedepsit.

Ce mai cred eu? Că aici e vorba şi de tortură. Pentru că tortura, prin definiţie, e o faptă prin care se cauzează, cu intenţie, durere sau suferinţe acute, fizice sau mintale, unei persoane care se află sub paza sau controlul făptuitorului. Persoanele acelea erau internate, ţinute sub pază, închise cu cheia de cerberi ai Statului, fără să aibă putinţa de a ieşi din salonul de spital unde sunt internate. Desigur, juriştii vor pune problema existenţei intenţiei. Dar cum se cheamă nepăsarea, neîndeplinirea atribuţilor profesionale ale unor cadre medicale, ştiut fiind că misiunea lor este aceea de a alina şi vindeca orice suferinţă şi de a face totul pentru a salva vieţi? Când ştii care îţi sunt responsabilităţile şi nu ţii cont de ele, o fi culpă? Nu. Din punctul meu de vedere, chiar şi a uita e un act criminal, când ai în mâna ta viaţa unor oameni! Sunt convinsă că lucrurile nu vor rămâne aşa...

Va trece şi perioada asta. Sper să supravieţuim toţi. Şi Coronavirusului, şi măsurilor aiuristice, de-a valma şi de-a haosul luate de cei care conduc acum destinele populaţiei, dar care se împopoţonează în faţa electoratului cu eticheta de mari salvatori ai naţiunii. Justiţia, acum, e încorsetată şi ea şi nu o interesează decât cazurile urgente. Dar asta nu înseamnă că nu va veni vremea actului de dreptate pe care mulţi îl aşteaptă!

 Va veni timpul ca astfel de persoane inumane, precum cele descrise mai sus, să răspundă. Va veni vremea în care amenzile date abuziv şi contestate vor fi şi judecate. Va veni ziua în care vom asista, sigur, la plângeri penale grele şi la cereri de exhumare, pentru că cei care îşi numără morţii azi care or fi murit de orice altceva decât de efectele Covid-ului asupra organismului (poate chiar din lipsa unui tratament şi a îngriirii adecvate) vor putea să facă astfel de demersuri.

Adevărul, acolo unde se va cere să fie ştiut, va ieşi la iveală. Va ieşi la iveală şi adevărul despre metodele de îmbogăţire pe timpul Coronei, şi despre modul în care autorităţile au închis ochii şi au dat OK-ul aşa-numitei Operaţiuni Sparanghelul şi ale altora asemenea care vor urma. Iar cadrele medicale moarte din cauza Covid, cum este asistenta de la Ţăndărei, care a lucrat la trierea de bolnavi timp de 14 zile doar cu mască şi mănuşi, vor avea şi ele parte de dreptate dacă familiile lor vor dori să meargă până la capăt. În Justiţie. Eu cred că mulţi vor face astfel de plângeri.

Şi sunt îndreptăţiţi să facă asta. Au un motiv foarte solid, pentru că Statul, prin toţi inteligenţii aştia asimptomatici, care au gândit tardiv măsurile, care nu s-au trezit la timp ca să achiziţioneze tot ce e necesar pentru protejarea sistemului sanitar şi a populaţiei, care se împotrivesc testării în masă pe care OMS-ul a recomandat-o,  vor fi nevoiţi să răspundă. În faţa legii. Pe persoană fizică şi juridică. Veţi vedea. Justiţia o fi ea anesteziată acum, dar accesul la Justiţie şi dreptul la adevăr şi la daune nu pot fi îngropate la groapa comună a istoriei de niciun coronavirus. Ceea ce se petrece acum, în opinia mea, este un alt fel de genocid. Modern, pervers şi plin de victime. Morţi ai coronavirusului sau morţi din cauza modului în care au fost “trataţi”.

Şi morţi pentru că, graţie unor măsuri luate de ordonanţele militare ale capilor politicii de acum, au avut tumori sau suferinţe ce trebuiau urgent operate dar, ce să vezi, nu au mai avut răbdarea de a aştepta reprogramarea. Pentru ei cine va răspunde? Sau şi ei vor rămâne tot numere statistice de decese cu eticheta postmortem COVID pusă pe piept?