27 mar 2020 - Opinii

EDITORIAL. A sosit timpul impunerii vocaţiei condamnatului la liberare condiţionată în practica instanţelor

Autor: Adina Anghelescu Stancu

Sorin Ovidiu Vântu va fi eliberat, de îndată, din penitenciar. Aşa a decis instanţa Tribunalului Bucureşti. Sistemul l-a vrut cândva doborît, băgat după gratii, sărăcit. A rezistat. Vîntu va pleca acasă. Sau, la cât este de bolnav, direct la spital. Despre altceva, însă, aş vrea să atrag atenţia în acest editorial. Despre un aspect ridicat azi, in instanţă, de avocatul Dan Chitic, apărătorul lui SOV.

 

Avocatul Chitic a făcut, azi, în faţa completului de judecată, o pledoarie de excepţie. E de excepţie pentru că a atins o problemă de drept extrem de importantă şi care ar conta enorm, pe viitor, dacă ar fi pusă în practică de toate instanţele. E vorba despre vocaţia condamnatului la liberarea condiţionată.

Dar, pentru a explica necesitatea, trebuie să citiţi cîteva fragmente din pledoaria susţinută de avocatul Chitic, apărătorul lui Sorin Ovidiu Vîntu, azi, în faţa judecătorilor TMB:

 “Onorată instanţă, vă solicităm respectuos să admiteţi contestaţia astfel cum a fost formulată (…) În aprecierea şi în analiza cererii noastre, onorată instanţă, vă rugăm să aveţi în vedere mai multe aspecte pe care le-am şi prins în notele noastre concluzii (…) Suntem în executarea unei pedepse de 11 ani, onorată instanţă, respectiv 4017 zile.  Nu lipsit de relevanţă este că noi am intrat în comisie la data de 4 decembrie 2019 (…) respectiv la 2295 de zile de când am început executarea pedepsei. Acest lucru este relevant, onorată instanţă, deoarece, practic atunci când am intrat în comisie, deja depăşisem cu 286 de zile termenul la care, teoretic, am fi fost propozabili pentru liberare condiţionată şi am fi avut dreptul să intrăm în comisie. De la momentul acela, respectiv de la 04.12.2019 până în momentul de faţă au mai trecut nu mai puţin de 86 zile (…)

Noi, de la momentul de 2009 zile, atunci când am fi avut dreptul sa fim propozabili, au trecut 371 de zile. De ce este relevant asta? Este relevant, onorată instanţă, pentru că s-a cerut de către parchet, onorată instanţă, amânarea şi hotărârea instanţei de fond a admis acest lucru, amânarea cu, practic, 6 luni a liberării mele condiţionate şi, practic, stabilirea unui alt termen în vederea intrării din nou în comisie.

Onorată instanţă, hotărârea instanţei de fond considerăm că este nefondată şi neîntemeiată. (…) Practic, noi am participat la toate programele care ne-au fost propuse şi la care am fi putut participa. Fără excepţie. (...) Starea de sănătate pe care o are petentul i-a ingreunat, i-a facut imposibil să participe la mai multe programe posibile decât cele la care ar fi vrut (…) are o dizabilitate locomotorie (…) practic, timp de patru ani, nu a putut părăsi camera din cauza unui virus contractat din cauza căruia nu a putut ieşi nici măcar la aer. Nici măcar în curtea penitenciarului. (…) Vă rugăm să observaţi că s-a spus textual faptul că, deşi are niste afecţiuni locomotorii, a muncit 35 de zile (…)

Comisia formată din cinci persoane care au fost permanent în cadrul penitenciarului, dintre care si un magistrat, au ajuns la concluzia că petentul Sorin Ovidiu Vântu poate şi trebuie să fie liberat condiţionat, îndeplinind toate condiţiile legale, toate prevăzute de Legea 254, dar şi de regulamentele  interne (…) Vă rog să imi permiteţi să nuanţez puţin practica, dar şi doctrina. Se vorbeşte despre o vocaţie pe care condamnatul o are la liberarea condiţionată. Va rog să-mi permiteţi să vin să spun că această vocaţie este una legală şi tine de îndeplinirea a doua condiţii majore. Prima, executarea unei pedepse şi doi, îndeplinirea fracţiei. 

Din punctul meu de vedere, la origine civilist, în momentul în care toate condiţiile sunt îndeplinite, potrivit Legii 254/2013 şi din regulamente, şi vine comisia şi spune că acel deţinut poate fi liberat condiţionat, vă rog să-mi permiteţi îndrăzneala de a spune că această vocaţie, această aptitudine, capătă concreteţe. Şi efectivitate. El practic fiind nimic altceva decât un drept virtual. Enunţat de către comisie şi care trebuie să fie constatat şi edictat ca drept de către instanţa de judecată.

Practic, în acest moment, din punctul nostru de vedere, vocaţia noastră la liberarea noastră conditionată în urma procesului verbal al comisiei a căpătat concreteţe, este un drept virtual şi un motiv pentru care vă solicităm respectuos să-i daţi concreteţe. Să-l faceţi actual efectiv acest drept pentru Sorin Ovidiu Vîntu.  (…) Din documentele medicale pe care le aveţi la dosarul cauzei veţi vedea că petentul suferă de un complex de boli. (…)

Toate aceste boli şi fiecare dintre ele luată separat este o cauză majoră de comorbiditate în situatia în care s-ar contacta un virus. Coronavirusul pentru care practic suntem într-o stare de pandemie, de asta port în faţa dumneavoastră mască şi mănuşi (…) În situaţia de vârstă şi de sănătate a petentului, prelungirea detenţiei acestuia într-un mediu care este extrem de propice propagării acestui coronavirus îi diminuează drastic şansele de supravieţuire. Nu este niciun fel de exagerare! (…)

Instanţa a dat această şansă la viaţă lui Sorin Ovidiu Vîntu.  In fond, nu a fost condamnat pentru infractiuni contra vietii sau contra securităţii naţionale. Şi este şi foarte bolnav. Într-adevăr, are multiple boli grave, inclusiv insuficienţă cardiacă, diabet, tuberculoză şi probabil că va trebui, liber totuşi, să se izoleze cât mai bine cu putinţă pentru că infectarea cu coronavirus reprezintă pentru el un risc major.

Revin însă, la celălalt aspect ridicat de avocatul Chitic în faţa instanţei, şi anume vocaţia condamnatului la liberarea coniţionată. Această vocaţie nu o are doar Vîntu, o au toţi condamnaţii. Şi odată cu atingerea termenului de liberare condiţionată, dacă acea comisie din penitenciar propune această liberare, atunci eu nu mai văd rostul vreunei contradictorialităţi în instanţă, cu procurorul. Ce mai caută procurorul la judecarea liberări condiţionate? De ce nu se înţelege o dată pentru totdeauna că procurorul, odată ce instanţa a condamnat o persoană, nu mai este treaba lui să susţină ceva în faţa judecătorului care trebuie să decidă liberarea condiţionată a unui condamnat? Aşa cum legea e făcută acum nu e deloc în regulă, pentru că în acea comisie din penitenciar există un judecător, ori procurorul vine întotdeauna să pună talpă la liberare concluziilor comisiei din penitenciar. E normal aşa?

Cred că ar fi un pas important pentru justiţia noastră să se reformeze. Unii judecători, ageri şi bine mobilaţi profesional au înţeles şi au şi curaj. Curajul de a face o practică din această vocaţie. Ce e aşa greu de înţeles? Un om primeşte ok-ul comisiei deliberări condţionate. La ce mai trebuie să vină, moţ, în instanţă, şi procurorul care întotdeauna vrea să-l mai ţină pe condamant dacă se poate, până la Paştele Cailor, în puşcărie? Nu vînd nicio raţiune.

Ce-i drept, e greu să modifici legi pe timp de coronavirus, în plină stare de urgenţă, când sunt atâtea restricţii. Dar! Instanţele pot judeca aceste liberări prin prisma aspectului acesta punctat corect, perfect, la tribunal, de avocatul Chitic. Putem avea şi aici o practică a instanţelor şi de ce nu, şi doctrină.