În ultima vreme s-a vehiculat în spaţiul public frecvent şi într-un mod agresiv faptul că Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie ar fi o anomalie.

Această apreciere o găsim într-un raport GRECO (Grupul Statelor Împotriva Corupţiei) un organism al Consiliului Europei înfiinţat în anul 1999 pentru ameliorarea capacităţii statelor membre de a lupta împotriva corupţiei.

GRECO este deschisă şi pentru statele non europene, iar începând cu august 2010, toţi membrii Consiliului Europei au devenit membrii ai GRECO.

După prezentarea abuzurilor procurorilor din statul paralel, se impunea un mecanism care să vegheze la independenţa magistraţilor şi la responsabilităţile când săvârşesc abuzuri.

Se spune de cei interesaţi că ce trebuie să se desfiinţeze această nouă secţie deoarece avem dispoziţii în legislaţia românească pentru sancţionarea magistraţilor abuzivi.

În conformitate cu Legea 304/2004 privind organizarea judiciară cu modificările şi completările ulterioare Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori inclusiv de judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membrii ai CSM. De asemenea Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie îşi păstrează competenţa de urmărire penală şi în situaţia în care alături de persoanele menţionate anterior sunt cercetate şi alte persoane. Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie este condusă de un procuror-şef ajutat de un procuror-şef adjunct numit în funcţie de plenul CSM în condiţiile legii 304/2004 privind organizarea judiciară. Guvernul a adoptat o OUG pentru operaţionalizarea Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie.

Secţia Specială a preluat în activitatea sa toate dosarele cu judecători şi procurori de la DNA, dar şi de la celelalte parchete din ţară. Consider că această secţie nu numai că nu trebuie desfiinţată, dar dimpotrivă, trebuie consolidate statutul, funcţionarea pentru ca ea să îşi poată îndeplini rolul preventiv pe care îl are în raport cu judecătorii şi procurorii. Convingerea mea este că „disciplinarul” nu este suficient pentru abuzurile săvârşite de unii procurori de la unităţile de elită ale DNA de la Ploieşti, Oradea, Braşov, Timişoara, Constanţa şi de la alte Parchete, iar penalul pe care îl va declanşa acestă secţie va fi de natură să sancţioneze ce s-a întâmplat aici pe baza unor probe legale, având un rol preventiv în legătură cu ceilalţi magistraţi. Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie nu numai că nu trebuie desfiinţată, dar trebuie transformată într-o direcţie, după modelul DNA şi DIICOT deoarece în această secţie se instrumentează dosare complexe ce privesc infracţiuni potenţial săvârşite de persoane cu o anumită calitate şi ar trebui  să aibă o autonomie totală faţă de PICCJ.

Raportul GRECO propune desfiinţarea acestei secţii ca fiind „o anomalie a sistemului judiciar” , un atac la independenţa justiţiei, iar procurorii acestei secţii nu s-au remarcat prin anchetele desfăşurat. S-a simţit – se mai spune în raport- că justiţia este amorţită, iar judecătorii şi procurorii sunt dezamăgiţi.

Dar tot ce se spune în acest raport, inclusiv că Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie afecteaza independenta justitiei nu se bazează pe nici un argument practic, concret. Este regretabil că şi în problema protocoalelor ilegale, raportul menţionează că nu ar fi trebuit ca ele să fie desecretizate, făcute publice, pentru că lupta anti-corupţie se compromite şi nu mai prezintă credibilitate în faţa cetăţenilor.

Deci nu abuzurile în sine contează, nici ilegalitatea protocoalelor, cât faptul că prin aceasta se obstrucţionează ideea de lupta anticorupţie. Pe de altă parte, în spaţiul public nu s-a clarificat ideea dacă acest raport GRECO se referă la evaluarea făcută în luna martie 2019 sau la evaluarea referitoare la justiţie din mai 2019. De aceea modificări în acest sens la legile justiţiei duc la poziţia că trebuie să existe dezbateri, un consens şi chiar un referendum cât mai repede posibil.

Opinia mea este că această Secţie nu trebuie să fie desfiinţată, deoarece a fost înfiinţată tocmai pentru a garanta independenţa judecătorilor. Modalitatea de desemnare a procurorilor secţiei, vechimea mare în profesie, experienţa lor garantează în plus profesionalismul acestora în soluţionarea unor dosare complexe. Am văzut până acum la DNA procurori foarte tineri (în care avem încredere), dar care nu aveau experienţa necesară să soluţioneze dosarele pe care le aveau în lucru, de aceea s-au făcut atâtea greşeli mai mult sau mai puţin voite care au dus la achitări pe bandă rulantă.

De asemenea protocoalele de colaborare cu SRI care şi-a depăşit competenţa materială, adăugând la lege când lucrătorii săi s-au transformat în organe de urmărire penală, oare nu impunea afirmaţia că situaţia creată abuziv reprezintă „o anomalie?”

Trebuie să mai subliniez că această secţie prin modalitate de lucru cu respectarea legilor şi a Constituţiei ţării reprezintă singura speranţă pentru miile de victime ale sistemului care a acţionat în mod abuziv, ilegal, desprins total de Constituţie. Această secţie prin activitatea sa reprezintă începutul „putreziciunii portocalelor”, confirmând prin acţiunile sale că nimeni nu e mai presus de lege şi că totul în final se plăteşte. Apreciez contribuţia adusă de această secţie în scopul îndeplinirii actului de justiţie, pentru a avea o justiţie independentă, întemeiată pe încredere şi respect, valori indispensabile în aceste perioade marcate de frământări aşa de mari. CSM, în calitate de garant constant al independenţei justiţiei, trebuie să acţioneze ferm, hotărât, pentru menţinerea cadrului necesar unei justiţii obiective, independente şi puternice pentru a se ajunge la un consens. Trebuie să se ia părerea sistemului în care funcţionează această secţie şi să nu se uite că iniţiativa de înfiinţare a sa a fost a magistraţilor.

Prin boicotarea Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie, a doamnei Alina Florea se încearcă un alt traseu decât cel legal, ghidonat de alţii, se fac presiuni inimaginabile asupra procurorilor care îşi desfăşoară activitatea în această secţie care ne aduc aminte cu amărăciune de coridoarele justiţiei şi de pedeapsa ştiute dinainte de judecătorii şi procurorii DNA. De asemenea nu trebuie să se uite că deciziile CCR sunt obligatorii pentru toţi, iar CCR a dat OK -ul pentru funcţionarea şi operaţionalitatea acestei secţii.

Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie este o speranţă a miilor de victime abuzate de DNA că într-o zi se va face dreptate şi îşi vor dovedi nevinovăţia, a urmaşilor celor care nevinovaţi au murit în penitenciare, a copiilor care cu lacrimi în ochi şi în suflet nu înţeleg de ce colegii lor îi numesc pe părinţii lor „penali” pentru că aşa au văzut ei la televizor. În această secţie astfel de abuzuri nu vor mai fi făcute, va fi scos la iveală tot gunoiul din justiţie şi toţi cei vinovaţi trebuie să plătească printr-o judecată dreaptă, făcută de judecători drepţi pe bază de probe legale şi în nici un caz „ca o răzbunare” „ca o luptă a procurorilor”. Iată de ce cei interesaţi de desfiinţarea Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie se află într-o adevărată isterie pentru că încep să realizeze că „eternitatea funcţiilor lor” se spulberă şi o dată cu ea mentalitatea că pot fi deasupra legii.

Angela Nicolae, fost magistrat, doctor în drept