02 dec 2019 - Jurisprudenţa România

INSOLVENTA - “Nu poate sa prevada esalonarea la plata a creantelor curente”

Prin Decizia 5/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie a luat in discutie sesizarea Curtii de Apel Galati - Sectia a II-a civila, care a dispus, prin Incheierea din 12 septembrie 2018, pronuntata in Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in baza art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: "Dispozitiile art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa pot fi interpretate in sensul ca planul de reorganizare a debitorului poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare) ?".

Judecatori: Eugenia Voicheci -  presedintele completului, Marioara Isaila - judecator la Sectia a II-a civila, Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila, Lucia Paulina Brehar - judecator la Sectia a II-a civila, Petronela Iulia Nitu - judecator la Sectia a II-a civila, Veronica Magdalena Danaila - judecator la Sectia a II-a civila, Rodica Dorin - judecator la Sectia a II-a civilaIa, Blandiana Gradinaru - judecator la Sectia a II-a civila, Ruxandra Monica Duta - judecator la Sectia a II-a civila.

Minuta Inaltei Curti: “Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Galati - Sectia a II-a civila in Dosarul nr. 4.568/121/2016/a9 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:    In interpretarea dispozitiilor art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a debitorului nu poate sa prevada esalonarea la plata a creantelor curente (inclusiv a celor bugetare).   

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila”.

Extras din decizia Inaltei Curti

“Creditorii titulari ai creantelor curente (cu exceptia cazului in care au si calitate de creditori ai unei creante anterioare deschiderii procedurii) nu fac parte din adunarea creditorilor si nici din comitetul creditorilor, nu participa la adunarile sau comitetele creditorilor si nu voteaza planul de reorganizare, deci nu au la indemana mijloace efective si eficiente de recuperare a creantelor in cadrul procedurii insolventei, ceea ce constituie o justificare in plus pentru protectia specifica acordata de legiuitor.    In aceste conditii, cerinta ca planul de reorganizare sa mentioneze modalitatea de achitare a creantelor curente, inscrisa de legiuitor in art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, nu este susceptibila de o interpretare extensiva, in sensul posibilitatii de esalonare a platii creantelor curente prin programul de plata a creantelor curente cuprins in planul de reorganizare, prin modificarea termenelor de scadenta ale acestora, in absenta acordului creditorilor curenti. 

O atare interpretare apare ca fiind in contradictie atat cu regimul juridic privilegiat al acestui tip de creante, cat si cu scopul urmarit de legiuitor prin dispozitia supusa analizei. Sub acest ultim aspect este de subliniat faptul ca planul de reorganizare are drept scop principal configurarea modului de stingere a creantelor inscrise in tabelul definitiv, insa, tinand cont de faptul ca in perioada de reorganizare debitorul continua activitatea, fiind firesc sa genereze obligatii curente, planul, pentru a putea fi considerat sustenabil, trebuie sa asigure achitarea acestora din urma. Prin urmare, in absenta acordului creditorilor curenti, a unor conventii de plata incheiate intre partile contractante, singura esalonare posibila a platii creantelor curente este aceea decurgand din data exigibilitatii fiecareia, planul de reorganizare fiind necesar a indica fluxul de numerar previzionat, respectiv sursele de plata ce pot asigura acoperirea creantelor curente. In acest sens, art. 140 alin. (3) teza I din Legea nr. 85/2014 stabileste: "Sumele provenite din activitatea curenta a debitorului sau din valorificarea activelor negrevate de cauze de preferinta vor fi prevazute a se distribui pro rata pentru fiecare creanta prevazuta a se achita in timpul reorganizarii, dupa deducerea sumelor prevazute ca fiind necesare platii creantelor curente exigibile si a celor necesare asigurarii capitalului de lucru, daca este cazul." Aceasta este semnificatia sintagmei cuprinse in art. 133 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 85/2014, fiind dificil de conceput ca legiuitorul ar fi optat pentru salvarea afacerii debitorului cu riscul insolventei creditorilor titulari ai unor creante curente. 

De altfel, stabilirea de catre creditorii votanti ai planului a unei modalitati de esalonare la plata a creantelor curente ar avea ca efect, printre altele, anularea dreptului creditorilor curenti de a formula cererea de trecere la faliment, conform art. 143 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, si mentinerea in mod artificial a unei proceduri de reorganizare care nu poate  De asemenea, permitand debitorului sa stabileasca in mod unilateral cand sa efectueze plata, s-ar incalca fara justificare si in contra intentiei legiuitorului echilibrul contractual, in conditiile in care, prin art. 123 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul a stabilit in mod expres ca, pe parcursul perioadei de observatie, administratorul judiciar va putea sa modifice clauzele contractelor incheiate de debitor, inclusiv contractele de credit, astfel incat acestea sa asigure  Argumentul expus in incheierea instantei de trimitere, in sprijinul opiniei ca esalonarea la plata a creantelor curente ar fi permisa, intemeiat pe dispozitiile art. 133 alin. (5) lit. H din Legea nr. 85/2014, care dau posibilitatea prelungirii prin plan a datei scadentei fara a face distinctie intre creantele anterioare deschiderii procedurii si cele curente, nu poate fi primit, intrucat textul legal mentionat nu poate fi privit izolat, ci in ansamblul reglementarilor avand ca obiect planul de reorganizare si regimul diferitelor tipuri de creante, fiind evident ca aceasta posibilitate priveste exclusiv creantele inscrise in tabelul definitiv. 

Pentru dezlegarea problemei de drept supuse judecatii prezinta relevanta si dispozitiile art. 175 din Legea nr. 85/2014, potrivit carora o procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau de lichidare pe baza de plan poate fi inchisa in baza unui raport al administratorului judiciar, care constata indeplinirea tuturor obligatiilor de plata asumate prin planul confirmat, precum si plata creantelor curente scadente. Distinctia facuta de textul legal intre indeplinirea obligatiilor de plata cuprinse in plan si plata creantelor curente intareste concluzia ca planul de reorganizare nu poate prevedea esalonarea la plata a creantelor curente.Solutia propusa este in acord si cu prevederile art. 165 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, care stabileste pentru debitorii aflati sub incidenta legislatiei privind insolventa, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 167 alin. (11) si (12), urmatoarea ordine de stingere a creantelor: mai intai obligatiile fiscale nascute dupa data deschiderii procedurii insolventei, in ordinea vechimii, iar ulterior sumele datorate in contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse in planul de reorganizare.Procedura prin care debitorul ar putea obtine, pentru creantele bugetare restante, inlesniri sau esalonari la plata, acordate in conditiile Codului de procedura fiscala, nu se confunda cu posibilitatea de esalonare prin planul de reorganizare a creantelor bugetare.

Operatiunea de calificare a creantelor bugetare drept creante curente se realizeaza de catre administratorul judiciar si este supusa cenzurii judecatorului- sindic in caz de contestare, de aceea ea excedeaza chestiunii de drept care face obiectul intrebarii prealabile”. Decizia Inaltei Curti

Sursa : www.juri.ro