29 nov 2019 - Jurisprudenţa România

CONFLICT DE INTERESE - “Instantei de judecata ii revine rolul de a realiza o interpretare cazuala sau judiciara”

Prin Decizia 14/2019, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 654/103/2018, privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: 

"Daca, in interpretarea dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 176/2010), pentru o persoana care a ocupat o functie eligibila si fata de care s-a constatat, in legatura cu aceasta functie, existenta conflictului de interese, se aplica decaderea din dreptul de a exercita o functie publica (respectiv din dreptul de a accede la pozitia de functionar public) potrivit art. 25 alin. (2) teza intai din Legea nr. 176/2010 sau i se aplica doar decaderea prevazuta de dispozitiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 (respectiv din dreptul de a accede la o functie electiva)?”.

Judecatori: Corina-Alina Corbu  - presedintele completului, Adriana Florina Secreteanu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Veronica Nastasie - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Adriana Elena Gherasim - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Mariana Constantinescu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Emilia Claudia Visoiu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Claudia Marcela Canacheu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Gheza Attila Farmathy - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, Ionel Barba - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal.

Minuta Inaltei Curti: “Respinge, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 654/103/2018, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:'Daca, in interpretarea dispozitiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru o persoana care a ocupat o functie eligibila si fata de care s-a constatat, in legatura cu aceasta functie, existenta conflictului de interese, se aplica decaderea din dreptul de a exercita o functie publica (respectiv din dreptul de a accede la pozitia de functionar public) potrivit art. 25 alin. (2) teza intai din Legea nr. 176/2010 sau i se aplica doar decaderea prevazuta de dispozitiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 (respectiv din dreptul de a accede la o functie electiva)?'.   Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.Extras din decizia Inaltei Curti:

“Curtea Constitutionala a statuat ca este vorba despre reguli specifice instituite de dispozitiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 cu privire la interdictiile in ocuparea functiilor eligibile, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciind ca, prin prisma acestei statuari si a regulilor prevazute de art. 25 alin. (2) teza intai din Legea nr. 176/2010, interpretarea normei legale in discutie nu prezinta un grad ridicat de dificultate, de natura sa contureze orientari jurisprudentiale divergente.De asemenea, prezinta relevanta in cauza si regula de interpretare a legii civile, conform careia nu pot fi interpretate extensiv normele juridice care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile.Prin urmare, se constata ca instanta de trimitere are la dispozitie reguli de interpretare a actelor normative, consacrate doctrinar si jurisprudential, pe baza carora sa poata stabili sensul vointei legiuitorului exprimate in dispozitiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care nu comporta o reala si serioasa dificultate, pentru a fi dedusa dezlegarii in cadrul procedurii hotararii prealabile, nefiind create premisele aparitiei unei practici neunitare care sa poata fi preintampinata pe calea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Mai mult, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca, prin sesizarea formulata, instanta de trimitere nu urmareste stabilirea intelesului sau a continutului normei, ci, mai degraba, pornind de la un anumit rezultat al interpretarii dispozitiilor legale, are in vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a identifica solutia ce trebuie dispusa in cauza.Or, astfel cum s-a retinut in jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in legatura cu pronuntarea unei hotarari prealabile (Decizia nr. 16 din 23 mai 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 779 din 5 octombrie 2016), operatiunea de interpretare si aplicare a textului de lege la diferite circumstante ce caracterizeaza fiecare litigiu nu poate fi atribuita completului constituit pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, ci revine instantei de judecata investite cu solutionarea cauzei. Instantei de judecata ii revine rolul de a realiza o interpretare cazuala sau judiciara, care presupune ca, anterior solutionarii cauzei, sa studieze circumstantele particulare ale spetei deduse judecatii, sa realizeze calificarea juridica a cererii si, ulterior, interpretarea normei de drept si aplicarea acesteia, pentru emiterea actului jurisdictional final.Intrucat obiectul procedurii prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila consta in interpretarea de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a unor norme de drept indoielnice, lacunare sau neclare, care sunt determinante pentru solutionarea pe fond a cauzei, iar finalitatea demersului consta in impiedicarea aparitiei unei jurisprudente neunitare in materie, se apreciaza ca instanta suprema nu poate fi investita, in cadrul acestei proceduri, cu insasi interpretarea si aplicarea legii in scopul solutionarii cauzei respective, atribut ce intra si trebuie sa ramana in sfera de competenta a instantei de judecata”. Decizia Inaltei Curti

Sursa : www.juri.ro