Recent, a izbucnit un scandal, legat de "afacerea NIS", in care grupul sirb Naftna Industrija Srbije, de fapt o franciza a rusilor de la Gazprom este cercetata de DIICOT, pentru suspiciuni de spionaj in favoarea Federatiei Ruse. NIS a operat mai multi ani, pe sase cimpuri petrolifere din Banat. Acum a izbucnit un alt scandal, tot in legatura cu Serbia, desi aceasta e una indirecta - principalul ei protagonist, Dan Berendel e un om de afaceri care si-a inceput cariera exportind produse petroliere in fosta Iugolslavie, din vremea lui Slobodan Milosevici, cu incalcarea embargoului, in mega-contrabanda prin gara Jimbolia. Tovarasii lui de afaceri la vremea respectiva au fost un fals general SRI, Dan Constantin Grigoriu si nimeni altul decit Sebastian Ghita, azi prietenul presedintelui sirb Vucici, care i-a acordat azil pentru a nu face inchisoare in Romania. Cei trei muschetari ai contrabadei Faptele din actualitate au fost rezumate clar de o incheiere a Curtii de Apel din Ploiesti, care arata ca in februarie 2018 firma "Jetfly Hub" a lui Dan Berendel a incheiat un contract pe 4 ani cu MApN, urmind sa livreze kerosen pentru MIG-urile operate de armata romana, din opt unitati militare. Numai ca Berendel a livrat combustibil de proasta calitate, care a degradat motoarele acestora. "Aeronavele militare de lupta, care au suferit serioase degradari datorita alimentarii, pe parcursul perioadei infractionale, cu un combustibil turboreactor de aviatie necorespunzator, reprezinta bunuri de interes strategic, a caror avariere a constituit o amenintare la adresa securitatii nationale si capacitatii de aparare a tarii, cu atit mai mult cu cit este de notorietate ca in cadrul Aliantei Nord-Atlantice Romania si-a asumat asigurarea securitatii flancului estic al N.A.T.O", spun judecatorii de la Curtea de Apel din Ploiesti. Dan Berendel a avut, pina acum, un "low profile", dupa inculparea lui in dosarul "Tracia - Asesoft", pentru contrabanda cu motorina in fosta Iugoslavie, alaturi de Ghita si Grigoriu, dsoar care s-a judecat 14 ani, pina cind faptele s-au prescris si inclulpatii au scapat. Berendel era la vremea respectiva patron al firmei Master Mind Consulting SRL, prin care a continuat afacerile si dupa inculparea lui impreuna cu cei doi. Absolvent al Conservatorului si, o vreme, instrumentist al Orhestrei Nationale Radio, Berendel s-a invirtit o vreme si in lumea buna, prin fundatia lui "The Berendel Foundation" asociindu-se la diferite evenimente comune cu Casa Regala a Romaniei. Dar "repertoriul" sau constant au ramas afacerile cu petrol. In cazul lui Sebastian Ghita, implicarea lui in asemenea afaceri a fost una incidentala: dupa ce semnat, ca patron al firmei Asesoft un contract de servicii infomatice de 38 de miliarde de lei cu Rafinaria Petrobrazi, aceasta din urma l-a platit "in natura", cu peste o jumatate de milion de tona de motorina. A vrut sa scape de produse. Si asa, Gita intra "in combinatie" cu Berendel si asa-zisul "general SRI" Dan Grigoriu. Acest din urma personaj al "tripletei" din dosarul "Tracia - Asesoft", instrumentat (zadarnic, cum s-a vazut) de procurorul Titus Duta e si cheia afacerii. Grigoriu s-a laudat si se lauda in toate imprejurarile ca ar fi fost ridicat la rangul de general SRI de catre Ion Iliescu. Adevarul, spun oameni din "servicii", e mult mai prozaic. Nascut in comuna Valea Sarii din Vrancea in 1962, Grigoriu a fost de fapt inainte de 1989 un simplu chelner si informator al Securitatii. Sint tulburi imprejurarile in care el s-a apropiat de adevaratul general SRI Gioni Popescu, probabil inca din timpul in care acesta conducea reteaua comuniista a CENTROCOOP si livra televizoare color si combine frigorifice activistilor de partid si securistilor. Cert e ca Grigoriu apare in dosarele penale care i-au fost intocmite si din care a scapat intodeauna fara condamnare cu "serviciul militar nesatisfacut". E "general SRI" numai pentru ca "a facut treaba" pentru un adevarat general SRI, Gioni Popescu, artizanul din umbra a majoritatii "operatiunilor speciale" in care s-a implicat serviciul in anii '90, de la contrabanda cu tigari prin "mafia araba" la cea cu combustibili in fosta Iugoslavie. Altfel, nu e mega-escrocherie de care numele falsului general SRI sa nu fie legata. A fost intre cei care, prin firmele sale, a devalizat BANCOREX (in 2008, o instanta din Vrancea i-a obligat pe "inculpatii Albu Radu (fost director Bancorex Focsani) si Dan Constantin Grigoriu, in solidar, la despagubiri civile in suma de 1.204.894,27 USD catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucuresti", pentru un "credit neperformant" luat de falsul general SRI. Dar urma banilor s-a pierdut. In schimb, Grigoriu s-a specializat in cumpararea de drepturi litigioase ale fostilor proprietari si recuperarea sumelor de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP), unde o ancheta realizata de Press One il situeaza pe locul 15 in topul "improprietaritilor". Numai pentru o suprafata din Otopeni, astfel "rascumparata", Grigoriu a primit de la stat 20 de milioane de euro. Intrebarea care se naste e cum un fost chelner a ajuns la un asemenea nivel, incit fiul sau se lauda prin Bucuresti un un "parc de masini" de lux, in valoare de un million de euro? Raspunsul e simplu: afaceri derulate "in umbra" si cu protectia SRI-ului, de la Corneliu Paltinea, fostul sef al SRI Prahova care le-a deschis celor trei, Berendel, Ghita si Grigoriu portile rafinariilor, pina la Gioni Popescu, atot-puternicul general SRI care le-a deschis fie pusculita BANCOREX, fie usile contractelor banoase cu statul, sau calea ferata a cisternelor cu motorina, spre Jimbolia. Semnificatia "incidentului Berendel" La finele anilor '2000, cind era evident ca dosarul de contrabanda de stat prin gara Jimbolia catre fosta Iugoslavie va fi ingropat, pentru ca PDSR-ul urma sa cistige alegerile, presedintele Emil Constantinescu declara despre esenta acestuia urmatoarele: "in cazul Jimbolia, zeci de mii de tone de petrol au fost transportate noaptea spre Iugoslavia, cu sprijinul politiei vamale, Ministerului Transporturilor si jandarmeriei locale, sub supravegherea SRI. Alaturi de vagoane cu arme. In contul SRI s-au depistat intrari importante de bani in perioada 1994-1995, rezultate din incalcarea embargoului impus Iugoslaviei". Ulterior, spusele sale au fost infirmate, chiar de Parcehtul General, care "cazuse" sub obedienta noii puteri politice, aceeasi care organizase "ajutorarea frateasca" a tovarasului Milosevici, inclusiv prin intermediul unor tineri oameni de afaceri, nascuti si crescuti in umbra Serviciului Roman de Informatii, din care azi unul are azil in fosta Iugoslavie, altul se lauda ca e general SRI si al treilea a pus pe butuci flota de MIG-uri a Romaniei, pentru ca Armata, nu-i asa, n-avea de ce sa verifice cine-i pune benzina in rezervoarele avioanelor: doar era "baiat verificat". Intrebarea care se pune acum, la final, e cine a platit si cine plateste, pentru toate acestea. Pentru tranferurui ale banului si patrimoniului public in buzunarul privat al unuia ca Grigoriu. Cine a platit vilele, vacantele in strainatate, masinile de lux ale lui si ale lui Ghita si Berendel. Raspunsul, la capatul lung al firului, e de la sine inteles - cetateanul roman, din buzunarele caruia au trebuit acoperite, la final, gaurile. Ale unor guvernari dezastruoase si corupte. Ale ineficientei institutionale, chiar in "insitutii de forta", cum ar fi serviciile, armata, justitia. Trei decenii de-a rindul, asemenea "baieti destepti", crescuti in umbra fostilor securisti reciclati prin serviciile secrete, care le-au acordat imunitate si le-au deschis acestora usile institutiilor si firmelor statului roman, au golit visteria tarii si au indatorat-o excesiv. In propriul folos, dar si al protectorilor lor din "servicii" si politica, "bratul de acoperire" necesar al fiecarei afaceri de succes. Aici, in spatele "incidentului Berendel", nu stau numai niste MIG-uri, tintuite la pamint. Se afla ingenuncheata economia unei intregi tari. In ianuarie 1990, Romania avea datoria externa platita si un excedent de 2 miliarde de dolari. Dupa sapte ani de tranzitie, in 1996, aceasta suma nu numai ca disparuse de mult, dar tara noastra dobindise o substantiala datorie externa, ridicata la 8,603 miliarde dolari. Cele aproape 11 miliarde de dolari cheltuite in primele doua mandate ale lui Ion Iliescu nu s-au simtit, din pacate, deloc in cresterea nivelului de trai al populatiei. Dimpotriva. Si nu pot fi puse nici pe seama numai unei guvernari ineficiente, care avea drept deziderat (nici acela atins) "cresterea economica zero", o formula care acopera atit agenda ascunsa, cit si prestatia jalnica a actorilor principali din tragedia tranzitiei romanesti. O tragedie in mijlocul careia s-au nascut "baietii destepti" ai tranzitiei si care a continuat, si iata, continua pe aceleasi permanente, sub bagheta lor, ale unui adevarat "jaf national". Un jaf decontat de romanul de rind, de la piinea de pe masa, pina la becul din tavan. Si nimeni, fireste, nu e gasit vinovat vreodata, in procese care se intind pina la prescrierea faptei, sau nici macar nu incep.