Timp de mii de ani, egiptenii antici şi-au mumificat morţii în căutarea vieţii eterne. Cercetătorii s-au folosit de chimie, istorie şi de o colecţie neobişnuită de vase de ceramică cu ingrediente demult ascunse pentru a-şi da seama cum se realiza procesul de mumificare.

31 de vase de ceramica au relevat noi informatii despre procesul de mumificare

Mumificarea a fascinat dintotdeauna pasionatii de istorie a Egiptului Antic, dar a ridicat semne de intrebare cum a fost realizat acest proces chimic intr-un ritual religios, efectuat migalos.

Cercetatorii au reailizat analize arheologice, filologice si organice ale reziduurilor gasite in 31 de vase de ceramica dintr-un atelier de imbalsamare din Saqqara, ce dateaza din dinastia a 26-a, cand Egiptul se afla sub stapanire asiriana.

Iar cercetarea lor a aruncat o lumina noua asupra practicii imbalsamarii in Egiptul antic. Au fost identificate amestecuri specifice de uleiuri parfumate sau antiseptice, gudroane si rasini provenite din Orientul Indepartat, folosite pentru imbalsamare.

,,Majoritatea substantelor proveneau din afara Egiptului'', a declarat arheologul Philipp Stockhammer, de la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, Germania.

Cum era realizata mumificarea in Egiptul Antic?

Egiptenii antici au dezvoltat o capacitate remarcabila de a proteja corpul uman de descompunere dupa moarte, fiind motivati de credinta ca descompunerea cadavrului a reprezentat pentru sufletele egiptenilor decedati un obstacol fizic in calea atingerii vietii de apoi, raporteaza publicatia .

Corpul decedatului era pus la uscat in natron (carbonat hidratat natural de sodiu) timp de 70 zile pentru a absorbi toata apa din organism. Organele interne precum intestinele, stomacul, plamanii si ficatul erau scoase din corp, fiind la randul lor conservate si bagate in vase canopice.

Creierul era eliminat din craniu prin folosirea unui bat incovoiat ce era introdus in nas. Inima era mumificata, fiind singurul organ intern lasat in corpul decedatului, caci era considerata locul unde salasluia sufletul.

Indepartau si ochii, globurile oculare prabusite din cornee de pe urma decesului, si le inlocuiau cu scoici, panze sau cu cepe vopsite pe post de ochi artificiali pentru viata de apoi, precum un cyborg cu ochi bionici.

Aceasta procedura de conservare, care ar putea dura pana la 70 de zile, a asigurat transformarea unui corp vulnerabil la bacterii intr-o mumie durabila, sarata, aidoma carnii afumate.

Corpului decedatului i se facea masaj, apoi era uns cu rasina din productia locala sau din import, tamaie si smirna, apoi cu grasime de bou, unguent si uleiuri parfumate ca cel de cedru sau salcam, iar ulterior era infasurat cu bandaje din in.

Amulete si texte liturgice ce erau recitate erau introduse printre bandajele cu care era invelita mumia. In cazul faraonilor si nobililor, pe fetele lor erau asezate masti de aur. Apoi, mumiile erau amplasate in sarcofage de aur si piatra.

Vasele de ceramica sunt ca masina timpului!

Potrivit , multe borcane de ceramica ca cele de la Saqqara sunt inscriptionate cu instructiuni precum ,,sa se spele" sau ,,sa se puna pe cap".

Cercetatorii au descoperit noi detalii despre ,,retetele" care au ajutat la conservarea cadavrelor, vreme de mii de ani.

,,Este ca o masina a timpului, intr-adevar", a remarcat Joann Fletcher, un arheolog la Universitatea din York.

Aceste retete au aratat ca imbalsamatorii au avut cunostinte profunde despre substantele care i-au ajutat sa-si pastreze mortii conservati, a spus Fletcher, al carui partener a fost co-autor al studiului.

Noile descoperiri au ajutat la rezolvarea cazului. Luati cuvantul ,,antiu", care apare in multe texte egiptene, dar nu are o traducere directa, a spus Stockhammer. In noul studiu, oamenii de stiinta au descoperit ca mai multe borcane etichetate ca ,,antiu" contineau un amestec de diferite substante, precum grasime animala, ulei de cedru si rasina de ienupar.

Aceste substante, impreuna cu altele gasite in borcane, au proprietati cheie care ar ajuta la conservarea mumiilor, a declarat autorul principal Maxime Rageot, arheolog la Universitatea din Tubingen din Germania.

A fost depistat un tip de rasina provenit chiar din Sri Lanka si India

Uleiurile vegetale au fost folosite pentru a proteja ficatul destinat sa fie pastrat in vasul canopic cu capac ce avea chipul zeului Imsety si pentru a trata bandajele ca sa indeparteze bacteriile si ciupercile, lasand in urma un miros placut.

Materialele dure, cum ar fi ceara de albine, folosite pe stomac si pe piele, ar putea ajuta la absorbtia de apa si la etansarea porilor.

Au fost depistate substante provenite de pe meleaguri straine, cum ar fi dammar si elemi, tipuri de rasina care provin din padurile tropicale din Asia de Sud-Est, in special din tari ca India si Sri Lanka de azi.

Aceste rezultate arata ca egiptenii antici faceau comert in lung si lat pentru a obtine cele mai eficiente ingrediente pentru a-si mumifica mortii.