Ce să zic? Citesc: ”Cercetătorii CNSAS Mădălin Hodor şi Mihai Demetriade predau la Academia SRI”. Teoretic, sînt mai mult decît îndrituiţi să facă asta. Sînt cercetători la CNSAS, s-ar spune că tocmai potriviţi să îi ferească pe absolvenţii şi ofiţerii SRI de derapaje totalitare, de alunecarea spre năravurile Securităţii. Problema nu e cu postul, ci cu oamenii. Demetriade şi Hodor s-au antepronunţat, ambii, în favoarea Securităţii. Au absolvit-o de cele mai sinistre murdării. Ce să-i înveţe ei pe ofiţerii din serviciile de informaţii, despre Securitate? Că există ”nuanţe”? Că, de fapt, lucrurile n-au stat tocmai aşa, cum se plîng victimele?

Hodor si Demetriade au o mare problema, de acum incolo: si-au pierdut si dramul de credibilitate pe care-l mai aveau. Personal, daca mi s-ar fi propus sa predau la Academia "Mihai Viteazul", n-as fi stat pe ginduri sa accept, dar in niste "termeni si conditii". Sa pot purta un dialog direct si deschis cu auditoriul, ca sa vad si care e "baza lor" de cunostinte despre Securitate. Ca sa stiu de unde sa incep. Si, inainte de toate, as fi solicitat ca, din primul moment, sa pot face publice atit conditiile mele de angajare la o asemenea munca, pornind de la salariul si statutul meu in "aparatul SRI" - adica, institutia sa-mi elibereze o hirtie, din care sa reiasa ca nu am nicio alta forma de colaborare cu ea, in afara cursului despre "Ce-am avut si n-am pierdut - Securitatea si naravurile ei", o istorie a Securitatii si a securistilor, de la inceputurile ei si pina in prezent -, de la crimele infaptuite pentru a instaura frica si ocupatia sovieto-comunista, pina la "pumnul si palma" date anchetatilor, practica la care nu renuntasera nici in anii '80. Si pina la vilele si afacerile pe care si le-au "tras" in tranzitie, la moravurile pe care le-au proliferat cu larghete in intreaga societate - traficul de influenta, minciuna, delatiunea. Sfirsind cu tendinta de glorificare a propriului trecut si de falsificare a istoriei. In plus, un capitol despre "chipurile noi" ale securistului de ieri, luate de "mostenitorii Securitatii" - cei care-i continua, de fapt, tentatia totalitara de controlare a societatii. Si care nu sint neaparat de cautat doar in serviciile secrete. Apoi, inarmat cu aceste precautii, as fi inceput sa le explic domnilor absolventi sau deja ofiteri in structurile de aparare a securitatii nationale cum trebuie sa nu fie ei, adica sa nu se numere printre mostenitorii Securitatii, si de ce. In primul rind, pentru ca patria are nevoie mai mult decit oricind de ei. De niste oameni care, deasupra oricarei suspiciuni, sa o apere, in fata unui sistem proliferat chiar de institutia de care vorbim, ca subiect al cursului - Securitatea. Nu "ca politie politica", pentru ca asta a fost in esenta aparatul represiv comunist. Securitatea n-a avut nimic in comun cu un serviciu de informatii, in afara faptului ca ea aduna informatii, dar scopul final al acestora era acela de a descoperi reale sau imaginare conspiratii si actiuni impotriva REGIMULULUI. Nu a PATRIEI. Absolventii SRI trebuie invatati, inainte de toate, cum sa-si iubeasca PATRIA si nu trecatoarele regimuri politice. E ceea ce i-a indemnat, recent si directorul lor, Eduard Hellvig, constient probabil de faptul ca, in conditiile in care Serviciul Roman de Informatii ar fi pus intr-o situatie precum cea din Ucraina, e foarte probabil sa nu-si poata face datoria. Pentru ca, daca e o boala raspindita de "securism" dupa decembrie 1989, aceasta e oportunismul, primul pas in adaptarea la democratie a Securitatii. Si, din oportunism, n-ar face fata unei confruntari directe, ci ar prefera "tranzactionarea" propriei situatii, asa cum au facut-o securistii dupa fuga lui Ceausescu, in 1989. Cu alte cuvinte, ar trada. In cazul de fata, si-ar putea trada Patria. E un pericol real, pe care cred ca Eduard Hellvig il intuieste. Sint insa capabili Mihai Demetriade si Madalin Hodor de asemenea analize, de urmarirea precisa a unui scop didactic la un curs de perfectionare, a unor cadre care au absolvit cea mai importanta structura de invatamint a ofiterilor de informatii din Romania? Cu siguranta, nu. In capul lor, e vraiste - asa cum a dovedit-o un sir lung de declaratii, prin care cei doi au intrat in atentia publica - si nu mai revin asupra lor. Ei si-au pierdut demult dreptul de a fi priviti, de catre colegii lor, ca istorici onesti, care-si fac treaba. Sint prea dornici de "luminile rampei" si, din acest motiv, au fost prea "corecti politic" cu un bastion al cruzimii, care a fost Securitatea si, in acelasi timp, necrutatori cu victimele ei - din perspectiva carora, in opinia mea, ar trebui privita TOT TIMPUL istoria acestei institutii. Sa predai un despre "democratie si totalitarism" in cadrul unor cursuri "de perfectionare" a cadrelor din serviciile de informatii inseamna sa intri pe terenul alunecos si nesigur, unde-i intimpina oameni extrem de versati, pe care cu greu ii mai poti convinge de ceea ce ei sint deja convinsi, formati fiind de pe bancile scolii, ori prin traditia transmisa in interiorul "castei" lor, de mentori ca Aurel Rogojan sau Marian Ureche, generali din vechea garda, care le baga-n cap cu lingurita ca Securitatea a fost formata dintr-un grup de oameni situati undeva intre cruciati si iacobini, in apararea "patriei", pina la "jerfa suprema". Cind de fapt, a fost o scoala a ticalosirii si a cruzimii, pusa in slujba, mai intii a regimului sovieto-comunist de ocupatie a Romaniei si mai apoi in cea a celor doi dictatori, pe cit de sarantoci, pe atit de cruzi si avizi de putere. Iar Securitatea a luat chipul lor, ca o masca. E greu sa schimbi o asemenea perspectiva, pentru ca tentatia de a te socoti un "ales" si un mic Dumnezeu si de a-l multumi, prin orice mijloace, pe stapinul care ti-a dat aceasta putere e mai mare, in raport cu onestitatea simpla a unui angajament fata de patrie. De aceea, cred ca, de la bun inceput, cei care au organizat acest curs au preferat amestecul de anecdotic si bizarerii istorice pe care Hodor si Demetriade il pot furniza. Eu nu-i condamn pe cei doi, decit ca n-au inteles ca, daca tot au devenit persoane publice (si, cum am vazut, din postarile si interviurile lor, iubesc nespus aceasta postura), trebuiau sa se gindeasca de doua ori, inainte de a accepta propunerea. Dar, ca persoane marunte ce sint, au preferat gloria, chiar si secreta, de a se simti deasupra tuturor. Niste mici Dumnezei, la rindul lor. Nu ma mira deloc ca au acceptat oferta, pentru ca e onoranta, dar nici ca si-au batut capul cu riscurile. Iar acum infrunta ce le menit, ca niste insi care si-au dat arama pe fata. Nici n-are rost sa mai vorbim despre ei. Cum spuneam, nu sint de condamnat Madalin Hodor si Mihai Demetriade, in aceasta situatie. De condamnat e Eduard Hellvig, care a preferat varianta istoriei Securitatii in care victimele sint "rahati cu ochi", iar securistii niste "oameni onesti, care si-au facut meseria", cum si-a asumat Hodor, cind a postat, in apararea emisiunii TV care a reabilitat Securitatea, "je suis Adevaruri despre trecut". Inseamna ca nimic nu s-a schimbat. Doar ca Hellvig a adaugat, la varianta Nicolschi - Ureche - Rogojanu a istoriei Securitatii si a faptelor ei, putina sare si piper, adica a condimentat-o cu niste povesti cu staif. Ceea ce nu e in regula. Nu-i poti invata astfel pe absolventii academiei de informatii sa-si iubeasca patria, ci, in continuare, propriul destin si al castei lor, pe care s-au obisnuit sa-l ridice deasupra oamenilor.Cu Hodor si Demetriade la Academia SRI, Securitatea continua sa-si depene istoria despre ea insasi.