13 iun 2018 - Curtea Constituţionala

Lupta titanilor - Iohannis vs CCR

Scuze că-mi permit să-mi dau cu părerea (întrucât văd că, mai nou, s-a revenit la vechiul înţeles al sintagmei producătoare de ani grei de temniţă „ori eşti cu noi, ori eşti împotriva noastră!”), în diferite griuri, vizavi de noul conflict politic, generat, astăzi, de declaraţiile preşedintelui Iohannis. Personal cred, aşa cum am mai spus-o, că, pentru a păstra totuşi, „cadrul competiţional”, este necesar să respectăm, mai întâi, regulamentul şi, mai apoi, să schimbăm regulile, stabilind că sunt caduce.

Cum s-ar spune, mai intai, presedintele Iohannis, urmeaza sa respecte regula/cutuma/legea de a da curs unei decizii a CCR, si apoi sa se puna cu ,,picamerul" pe ea, pe Curte.

E simplu! Daca nu va face asta - astazi, maine, peste o luna sau doua , dupa ,,refuz", maine, poimaine, la anul, oricine ar putea veni sa conteste o decizie/hotarare a unei instanta de judecata.

Daca presedintele Iohannis se prevaleaza de sensul adanc al declaratiei sale, ,,eu veghez la aplicarea Constitutiei", adica pot sa n-o respect acum, imediat, respectandu-i sensul, in perspectiva, cred ca denatureaza.

Cum ar fi ca fiecare condamnat sa nu respecte o decizie/hotarare a unei instante de judecata pe motiv ca se considera nevinovat, comportandu-se in consecinta, si anume ca un cetatean ,,fara vina", haituit de o justitie fara repere.

Indiferent de greselile sale, decizia unei instante se pune in aplicare, urmand ca, ulterior, sa se initieze diverse alte cai de atac, care sa conduca la inpunerea adevarului de netagaduit.

Daca ar fi altfel, statul/tara ar fi aruncat(a) in haos, fiecare intelegand sa-si apere propria dreptate.

Am mai scris de cateva ori ca principul/structura camerei, in sine, este gresita; ca judecatorii CCR n-ar trebuie sa fie legati, in vreun fel, de bunul plac politic; ca toti acestia ar trebui numiti, de (poate) CSM, CSAT, sau mai stiu eu cine, pur si simplu pe criterii de competenta si expertiza.

Dar nu e corect, politic/juridic/constitutional, nici ca sa vii astazi si sa sa spui ca nu poti accepta o decizie a Curtii, dupa ce, ani de zile, atunci cand ti-a convenit, ai aplicat-o.

Sigur, Iohannis, nu a spus ca nu va lua in considerare decizia CCR, privind conflictul de natura constitutionala aparut intre presedintie si guvern. A spus doar ca va continua sa o analizeze. A spus doar ca decizia a scos la iveala mai multe intrebari decat concluzii/solutii.

Oricum ar fi, consider ca presedintele ar trebui, mai intai - cand crede el ca va fi cazul - sa aplice decizia CCR si, abia pe urma, sa foloseasca toate celelalte cai de atac impotriva acestei institutii: unu, ca sa nu dea apa la moara celor care abia atat asteapta sa-i reproseze ca nesocoteste matricea statului de drept; doi, pentru ca asta e legea, pe care n-a catadicsit nimeni sa o indrepte, ani de zile; trei, pentru ca nu se poate schimba regula jocului in teren - intrucat, ulterior se pot schimba toate regulile tuturor jocurilor, pe toate terenurile din tara; patru, pentru ca presedintele, jucator sau nu, nu-si poate asuma toate greselile facute, intr-un fel sau altul, de conducerea vreunei institutii de forta, numai si numai pentru ca parte a poporului considera justa-absolut aceasta masura - nu mai operam astazi, in 2018, prin tribunale ale poporului; sase, pentru ca nu se poate spune ca, DNA, la diverse niveluri, nu a facut, la randul sau, greseli, unele absolut impardonabile, de care cineva trebuie sa raspunda, din pozitie manageriala, indiferent de calitatile sale umane si profesionale; sapte, pentru ca, abia astfel, presedintele devine un jucator acoperit de toate regulile arbitrajului democratic, urmand sa lupte fara parti-pris-uri; opt, pentru ca la sah, uneori, e necesar sa sacrifici o piesa importanta ca sa poti castiga partida.

Desi ar putea parea astfel, jocul acesta nu poate fi sustinut de orgoliile/veleitatile unei confruntari intre presedintele tarii si un lider de partid, oricare ar fi el, infractor sau nu. Cata vreme Iohannis afirma ca statul este reprezentat de presedinte, acesta nu poate purta razboaie la nivelul conducerilor de partid, ci la nivelul cel mai inalt: presedinte-CCR. Abia acolo, o lupta pe viata si pe moarte (si nu din an in paste) poate deveni decisiva pentru salvgardarea principiilor statului de drept.

Daca suntem preocupati de o victorie decisiva, si nu doar de una de etapa...

Sursa : www.gandul.info